30 de definiții pentru circumferință

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CIRCUMFERINȚĂ, circumferințe, s. f. 1. Curbă plană închisă, ale cărei puncte sunt egal depărtate de un punct fix, numit centru; cerc; lungimea unui cerc. 2. Linie împrejmuitoare a unui corp, a unui loc în formă (relativ) rotundă; lungime a conturului unui corp. [Var.: circomferință s. f.] – Din lat. circumferentia, fr. circonférence.

CIRCUMFERINȚĂ, circumferințe, s. f. 1. Curbă plană închisă, ale cărei puncte sunt egal depărtate de un punct fix, numit centru; cerc; lungimea unui cerc. 2. Linie împrejmuitoare a unui corp, a unui loc în formă (relativ) rotundă; lungime a conturului unui corp. [Var.: circomferință s. f.] – Din lat. circumferentia, fr. circonférence.

circumferință sf [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 69/1 / V: cercof~, cercumferență, ~comferență, ~conferență, ~conf~, ~ferență, țircumferență, țircumferenție / Pl: ~țe / E: lat circumferentia] 1 (Gmt) Curbă plană închisă, ale cărei puncte sunt egal depărtate de un punct fix, numit centru Si: cerc. 2 (Gmt) Lungime a unui cerc. 3-4 (Pan) Linie împrejmuitoare a unui corp (sau a unui loc) în formă (relativ) rotundă. 5 Lungime a conturului unui corp.

CIRCUMFERINȚĂ, circumferințe, s. f. 1. Curbă închisă ale cărei puncte sînt egal depărtate de un punct numit centru; linia închisă a unui cerc. 2. Linia împrejmuitoare a unui corp rotund, a unui Ioc, lungime a conturului unui corp. (În forma circonferență) În cap avea un șlic de o circonferență cel puțin de șepte palme. NEGRUZZI, S. I 16. – Variante: (învechit) circoferență, circumferență (BOGZA, C. O. 168) s. f.

CIRCUMFERINȚĂ s.f. 1. Curbă plană închisă, ale cărei puncte sunt egal depărtate de un punct fix, numit centru; lungimea unui cerc. 2. Linie împrejmuitoare a unui corp rotund, a unui loc. [Var. circomferință s.f. / < lat. circumferentia < circum – împrejur, ferre – a purta, cf. fr. circonférence].

CIRCUMFERINȚĂ s. f. 1. cerc; lungimea cercului. 2. linie împrejmuitoare a unui corp rotund, a unui loc; perimetru. (< fr. circonférence, lat. circumferentia)

CIRCUMFERINȚĂ ~e f. 1) geom. Linie curbă închisă, ale cărei puncte sunt egal depărtate de un punct fix numit centru; cerc. 2) Lungime a unui cerc. 3) Linie care înconjoară un corp de formă relativ rotundă. ~a unui trunchi de copac. [G.-D. circumferinței] /<lat. circumferentia, fr. circonférence

circumferință f. 1. Geom. linie curbă ale cării toate punctele sunt egal depărtate de un punct interior, numit centru; 2. îngrădire, ocolul unui oraș; 3. suprafața exterioară a unui corp, în opozițiune cu părțile centrale.

CIRCOMFERINȚĂ s. f. v. circumferință.

CIRCOMFERINȚĂ s. f. v. circumferință.

cercoferință sf vz circumferință

cercumferență[1] sf vz circumferință modificată

  1. cercumferințăcercumferență, conform definiției principale și DLR. — Ladislau Strifler

circomferență sf vz circumferință

circonferență sf vz circumferință

circonferință sf vz circumferință

circumferență[1] sf vz circumferință

  1. circumferență nu este menționat ca variantă în definiția principală. — Ladislau Strifler

țirconferență sf vz circumferință

țirconferenție sf vz circumferință

țircumferență sf vz circumferință

țircumferenție sf vz circumferință

CIRCONFERENȚĂ s. f. v. circumferință.

CIRCUMFERENȚĂ s. f. v. circumferință.

CIRCOMFERINȚĂ s.f. v. circumferință.

*circumferénță f., pl. e (lat. circumferentia, d. circum, în prejur și ferre, a duce. V. su-fer). Geom. Linie curbă ale căreĭ puncte-s toate egal depărtate de un punct interior numit centru. Ocol, ocolire: această grădină are o circumferență de 1000 de metri. – Fals -ínță.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

circumferință s. f., g.-d. art. circumferinței; pl. circumferințe

circumferință s. f., g.-d. art. circumferinței; pl. circumferințe

circumferință s. f., g.-d. art. circumferinței; pl. circumferințe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CIRCUMFERINȚĂ s. 1. v. cerc. 2. v. perimetru. 3. grosime. (~ unui trunchi de copac.)

CIRCUMFERINȚĂ s. 1. (MAT.) cerc, (înv. și reg.) perghel, (înv.) periferie. (A trasat o ~.) 2. (MAT.) perimetru, (înv.) contur, împrejurare, împrejurime, înconjurare, ocol, măsură împrejur. (~ unei suprafețe.) 3. grosime. (~ unui trunchi de copac.)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

L’UNIVERS EST UN CERCLE DONT LE CENTRE EST PARTOUT ET LA CIRCONFÉRENCE NULLE PART (fr.) Universul este un cerc al cărui centru e pretutindeni și a cărui circumferință nu e nicăieri – Pascal, „Pensées”.

Intrare: circumferință
circumferință substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • circumferință
  • circumferința
plural
  • circumferințe
  • circumferințele
genitiv-dativ singular
  • circumferințe
  • circumferinței
plural
  • circumferințe
  • circumferințelor
vocativ singular
plural
circomferență substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • circomferență
  • circomferența
plural
  • circomferențe
  • circomferențele
genitiv-dativ singular
  • circomferențe
  • circomferenței
plural
  • circomferențe
  • circomferențelor
vocativ singular
plural
țircumferenție
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țircumferență
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țirconferenție
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țirconferență
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
circomferință substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • circomferință
  • circomferința
plural
  • circomferințe
  • circomferințele
genitiv-dativ singular
  • circomferințe
  • circomferinței
plural
  • circomferințe
  • circomferințelor
vocativ singular
plural
cercoferință substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cercoferință
  • cercoferința
plural
  • cercoferințe
  • cercoferințele
genitiv-dativ singular
  • cercoferințe
  • cercoferinței
plural
  • cercoferințe
  • cercoferințelor
vocativ singular
plural
circonferență substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • circonferență
  • circonferența
plural
  • circonferențe
  • circonferențele
genitiv-dativ singular
  • circonferențe
  • circonferenței
plural
  • circonferențe
  • circonferențelor
vocativ singular
plural
circonferință substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • circonferință
  • circonferința
plural
  • circonferințe
  • circonferințele
genitiv-dativ singular
  • circonferințe
  • circonferinței
plural
  • circonferințe
  • circonferințelor
vocativ singular
plural
cercumferență substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cercumferență
  • cercumferența
plural
  • cercumferențe
  • cercumferențele
genitiv-dativ singular
  • cercumferențe
  • cercumferenței
plural
  • cercumferențe
  • cercumferențelor
vocativ singular
plural
circumferență substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • circumferență
  • circumferența
plural
  • circumferențe
  • circumferențele
genitiv-dativ singular
  • circumferențe
  • circumferenței
plural
  • circumferențe
  • circumferențelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

circumferință, circumferințesubstantiv feminin

  • 1. Curbă plană închisă, ale cărei puncte sunt egal depărtate de un punct fix, numit centru; lungimea unui cerc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: cerc
  • 2. Linie împrejmuitoare a unui corp, a unui loc în formă (relativ) rotundă; lungime a conturului unui corp. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: perimetru
    • format_quote În cap avea un șlic de o circonferență cel puțin de șepte palme. NEGRUZZI, S. I 16. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.