2 intrări

13 definiții

circumcídere sf [At: DA ms / Pl: ~ri / E: circumcide] Supunere la actul circumciziei.

circumcíde vt [At: DA ms / Pzi: circumcíd / E: lat circumcidere] A supune circumciziei.

CIRCUMCÍDE, circumcíd, vb. III. Tranz. A face cuiva o circumcizie. – Din lat. circumcidere.

CIRCUMCÍDE, circumcíd, vb. III. Tranz. A face cuiva o circumcizie. – Din lat. circumcidere.

circumcíde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. circumcíd; ger. circumcizấnd; part. circumcís

circumcíde vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. circumcíd; ger. circumcizând; part. circumcís

CIRCUMCÍDE vb. (înv.) a obrezui.

CIRCUMCÍDE vb. III. tr. A face operația de circumcizie. [P.i. circumcíd. / < lat. circumcidere].

CIRCUMCÍDE vb. tr. a face o operație de circumcizie. (< lat. circumcidere)

A CIRCUMCÍDE circumcíd tranz. A supune unei circumcizii. /<lat. circumcidere

circumcide v. a opera circumciziunea.

*circumcíd, -cís, a -cíde v. tr. (lat. circum-cidere. V. ucid, decid, inciziv). Taĭ împrejur.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CIRCUMCIDE vb. (înv.) a obrezui.

Intrare: circumcide
verb (VT628)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • circumcide
  • circumcidere
  • circumcis
  • circumcisu‑
  • circumcizând
  • circumcizându‑
singular plural
  • circumcide
  • circumcideți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • circumcid
(să)
  • circumcid
  • circumcideam
  • circumcisei
  • circumcisesem
a II-a (tu)
  • circumcizi
(să)
  • circumcizi
  • circumcideai
  • circumciseși
  • circumciseseși
a III-a (el, ea)
  • circumcide
(să)
  • circumci
  • circumcidea
  • circumcise
  • circumcisese
plural I (noi)
  • circumcidem
(să)
  • circumcidem
  • circumcideam
  • circumciserăm
  • circumciseserăm
  • circumcisesem
a II-a (voi)
  • circumcideți
(să)
  • circumcideți
  • circumcideați
  • circumciserăți
  • circumciseserăți
  • circumciseseți
a III-a (ei, ele)
  • circumcid
(să)
  • circumci
  • circumcideau
  • circumciseră
  • circumciseseră
Intrare: circumcidere
circumcidere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • circumcidere
  • circumciderea
plural
  • circumcideri
  • circumciderile
genitiv-dativ singular
  • circumcideri
  • circumciderii
plural
  • circumcideri
  • circumciderilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)