TILIȘCĂ, tiliști, s. f. Plantă erbacee cu rizomul târâtor, cu tulpina acoperită de peri moi, cu flori trandafirii dispuse în ciorchine (Circaea lutetiana). – Et. nec.

tilișcă s. f., g.-d. art. tiliștii; pl. tiliști

TILIȘCĂ s. (BOT.; Circaea lutetiana) (reg.) vrăjitoare, vrotilică, iarba-vrăjitoarei.

CIRCAEA L., TILIȘCĂ, fam. Onagraceae. Gen originar din America de N, Asia, Europa, 4--5 specii, erbacee, perene. Frunze alterne, ovate, dentate, pețiolate. Flori mici, albe, în raceme terminale sau laterale, 2 sepale, 2 petale, 2 stamine, ovar cu 1-2 loji. Fruct mic, nuculă, indehiscentă, ovală sau în formă de pară, puțin pieloasă, aspră, cu 1-42 semințe.

Circaea lutetiana L. Specie care înflorește vara. Flori albe sau roșietice, fără bractee (corolă cu 2 petale bilobate de lungimea caliciului caduc, cu 2 diviziuni) grupate în raceme terminale, erecte. Frunze glabre, ovate, dentate, la bază uneori ușor-cordiforme, de un verde-mat, cu nervuri pubescente, lung-pețiolate. Fruct uscat, obovat, acoperit de peri lungi. Erbacee, perenă, tulpină rotundă, erectă (cca 0,30-0,65 m înălțime), mai ales spre vîrf acoperită cu peri moi, rizom tîrîtor.