5 definiții pentru circaea

TILÍȘCĂ, tiliști, s. f. Plantă erbacee cu rizomul târâtor, cu tulpina acoperită de peri moi, cu flori trandafirii dispuse în ciorchine (Circaea lutetiana).Et. nec.

tilíșcă s. f., g.-d. art. tilíștii; pl. tilíști

TILÍȘCĂ s. (BOT.; Circaea lutetiana) (reg.) vrăjitoare, vrotilică, iarba-vrăjitoarei.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CIRCAEA L., TILIȘCĂ, fam. Onagraceae. Gen originar din America de N, Asia, Europa, 4--5 specii, erbacee, perene. Frunze alterne, ovate, dentate, pețiolate. Flori mici, albe, în raceme terminale sau laterale, 2 sepale, 2 petale, 2 stamine, ovar cu 1-2 loji. Fruct mic, nuculă, indehiscentă, ovală sau în formă de pară, puțin pieloasă, aspră, cu 1-42 semințe.

Circaea lutetiana L. Specie care înflorește vara. Flori albe sau roșietice, fără bractee (corolă cu 2 petale bilobate de lungimea caliciului caduc, cu 2 diviziuni) grupate în raceme terminale, erecte. Frunze glabre, ovate, dentate, la bază uneori ușor-cordiforme, de un verde-mat, cu nervuri pubescente, lung-pețiolate. Fruct uscat, obovat, acoperit de peri lungi. Erbacee, perenă, tulpină rotundă, erectă (cca 0,30-0,65 m înălțime), mai ales spre vîrf acoperită cu peri moi, rizom tîrîtor.

Intrare: circaea
circaea