2 intrări

5 definiții

CIPRIÓT, -Ă, ciprioți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Ciprului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Ciprului sau ciprioților (1), privitor la Cipru ori la ciprioți. [Pr.: -pri-ot] – Din fr. Cypriote.

CIPRIÓT, -Ă, ciprioți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Ciprului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Ciprului sau ciprioților (1), privitor la Cipru sau la ciprioți. [Pr.: -pri-ot] – Din fr. Cypriote.

cipriót (ci-pri-ot) adj. m., s. m., pl. ciprióți; adj. f., s. f. cipriótă, pl. ciprióte

cipriót s. m., adj. m. (sil. -pri-ot), pl. ciprióți; f. sg. cipriótă, g.-d. art. cipriótei; pl. ciprióte

cipriot a. din insula Cipru. ║ m. locuitor din Cipru.

Intrare: cipriotă
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ciprio cipriota
plural cipriote cipriotele
genitiv-dativ singular cipriote cipriotei
plural cipriote cipriotelor
vocativ singular cipriotă, ciprioto
plural cipriotelor
Intrare: cipriot (adj.)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cipriot cipriotul ciprio cipriota
plural ciprioți ciprioții cipriote cipriotele
genitiv-dativ singular cipriot cipriotului cipriote cipriotei
plural ciprioți ciprioților cipriote cipriotelor
vocativ singular cipriotule, cipriote cipriotă, ciprioto
plural ciprioților cipriotelor

cipriot cipriotă

etimologie: