opțiuni
  • info

16 definiții pentru țipirig (bot.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚIPIRIG1 s. m. (Bot.; reg.) Pipirig. – Cf. pipirig.

țipirig1 [At: SCRIBAN, D. 1 362 / V: (reg) ~per~ sm, țeper~ smn (Pl: ~uri), cip~ sm, ciper~ sm / Pl: ? / E: ns cf pipirig] 1 sm Plantă perenă din familia ciperaceelor, înaltă de 50-150 cm, cu frunze reduse la teci și cu spiculețe multiflore, dispuse în inflorescență Si: (reg) păpurică (Schoenoplectus tabernaemontani). 2 sm (Bot; reg) Pipirig (Schoenoplectus lacustris). 3 sm (Bot; reg) Pipirig (Scirpus sylvaticus). 4 sm (Bot; reg) Pipirig (Holoschoenus vulgaris). 5 sm (Bot; reg) Pipiriguț (Heleocharis palustris). 6 sm (Bot; reg) Rugină (Iuncus effusus, conglomeratus, inflexus). 7 sm (Bot; reg) Rogoz (Carex). 8 sf (Bot; reg) Papură (Typha angustifolia). 9 sm (Reg; prc) Fructul de papură. 10 sm (Olt; îc) ~-cu-flori Crin-de-baltă (Butomus umbellatus). 11 sn (Mun; îf țeperig) Fân subțire pe care îl mănâncă numai caii.

ȚIPIRIG1 s. m. (Bot.; regional) Pipirig. – Cf. pipirig.

ȚIPIRIG1 s. m. Nume dat mai multor plante cu frunze lungi, cilindrice și cu vîrf înțepător, cu flori mici, verzi, dispuse în spice; crește în jurul bălților și în locuri umede (Scirpus). În bălți pline de țipirig stăteau pînă la piept cai, mestecînd leneș verdeața care plutea în mănunchiuri pe luciu. SADOVEANU, O. III 649.Prin papura verde, prin țipirigul înflorit, strigătul păsărilor de baltă înfiora zarea. DUNĂREANU, CH. 210.

2) țipiríg, V. pipirig și țăperig (plante).

cipering sm vz țipirig

ciprig sm vz țipirig corectat(ă)

țeperig1 smn vz țipirig1

țiperig1 sm vz țipirig1

pipiríg (nord) și țip- (sud) m. (cp. cu pipiric, cu săs. ziprik, id., și cu lat. cypérus, o plantă ciperacee). Un fel de rogoz, plantă ciperacee (scirpus lacustris). Alt fel de rogoz care se numește și pipiriguț, spetează și ĭarba mlaștiniĭ (heleócharis palustris). O plantă acŭatică juncacee numită și rugină (juncus effusus). O plantă echisetacee acŭatică ale căreĭ tulpinĭ, bogate în acid salicilic, se întrebuințează la lustruit obĭectele de lemn și de metal (equisétum hiemale).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

țipirig1 (plantă) s. m.

țipirig1 (plantă) s. m.

țipirig (bot.) s. m.

țipirig, sg.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ȚIPIRIG s. (BOT.) 1. (Scirpus silvaticus) pipirig. 2. (Scirpus holoschoenus) (reg.) rogoz.

ȚIPIRIG s. (BOT.) 1. (Scirpus silvaticus) pipirig. 2. (Scirpus holoschoenus) (reg.) rogoz.

Intrare: țipirig (bot.)
substantiv masculin (M14)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țipirig
  • țipirigul
  • țipirigu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • țipirig
  • țipirigului
plural — —
vocativ singular —
plural —
cipering
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ciprig
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

țipirigsubstantiv masculin

  • 1. botanică regional Nume dat mai multor plante cu frunze lungi, cilindrice și cu vârf înțepător, cu flori mici, verzi, dispuse în spice; crește în jurul bălților și în locuri umede (Scirpus silvaticus și Scirpus holoschoenus). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: pipirig rogoz
    • format_quote În bălți pline de țipirig stăteau pînă la piept cai, mestecînd leneș verdeața care plutea în mănunchiuri pe luciu. SADOVEANU, O. III 649. DLRLC
    • format_quote Prin papura verde, prin țipirigul înflorit, strigătul păsărilor de baltă înfiora zarea. DUNĂREANU, CH. 210. DLRLC
etimologie:
  • cf. pipirig DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.