ciotorman, ciotormani, (ciotoroman), s.m. (reg.) Gușat. ■ (onom.) Ciotormani, poreclă pentru locuitorii din Slătioara, Vadul Izei și Curtuiușul Mare. – Probabil der. din ciot, cioturos (ref. la gușă).

ciotorman, ciotormeni, (ciotoroman), s.m. – (reg.) Gușat. ♦ (onom.) Ciotormani, poreclă pentru locuitorii din Slătioara (Bilțiu-Dăncuș, 2005), Vadu Izei (ALRRM, 1969; Papahagi, 1925) și Curtuiușu Mare. – Et. nec. (MDA); probabil din ciot, cioturos (ref. la gușă) + suf. -man.

ciotorman, adj. – Gușat. Ciotormeni, poreclă pentru locuitorii din Vadu Izei (ALR 1969: XVI; Papahagi 1925: 327). – Probabil de la ciot în gât = gușă.

ciotoroman, s.m. v. ciotorman.