2 intrări

7 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ciosvấrte sf vz ciozvârtă

ciosvârtă sf vz ciozvârtă

ciosvârtă f. a patra parte dintr’o vită tăiată: ciosvârtă de miel, de berbec. [Vechiu rom. cetvârtă = slav. ČETVŬRTĬ, sfert].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ciosvîrtă (ciosvấrte), s. f.1. (Înv.) Sfert, a patra parte. – 2. Sfert dintr-un animal. – 3. Băț care provine dintr-un lemn tăiat în patru părți. – 4. Parte, bucată de carne, halcă. – Var. cesvîrtă, (înv.) cetvîrtă, cetvert. Sl. četvrŭtŭ „sfert”, probabil prin intermediul unei forme *čestvrŭtŭ datorită contaminării cu sl. čestŭ „parte” (Pușcariu, Dacor., VI, 313 și VIII, 114; Pușcariu, Lr., 291; DAR; cf. Miklosich, Slaw. Elem., 52); cf. bg. četvrŭtŭ, sb. četvrt. Cf. sfert.Der. ciosvîrti, vb. (a face bucăți).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ciosvấrtă, ciosvấrte, s.f. 1. (înv.) a patra parte dintr-un întreg; sfert, firtă. 2. (reg.) sfert, pătrar dintr-un animal tăiat, ciric, coapsă, arm, but. 3. (reg.) lemn crăpat în patru, draniță. 4. (reg.) grămadă de crengi de vânzare; cirtă.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

ciosvârtă, ciosvârte s. f. (deț.) deținut desconsiderat de ceilalți deținuți.

Intrare: ciosvârte
ciosvârte
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: ciosvârtă
ciosvârtă1 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciosvârtă
  • ciosvârta
plural
  • ciosvârte
  • ciosvârtele
genitiv-dativ singular
  • ciosvârte
  • ciosvârtei
plural
  • ciosvârte
  • ciosvârtelor
vocativ singular
plural