6 definiții pentru ciorti


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ciortí [At: NECULCE, ap. LET. II, 226/19 / Pzi: ~tésc / E: ns] (Reg) 1 vrr A se certa. 2 vt A fura.

ciortì v. Mold. 1. a șterpeli: Muscalii ne mai ciortesc o bucată de pământ GHICA; 2. a se cam certa. [Origină necunoscută].

cĭortésc (mă) v. refl. (cp. cu rus. čort, dracu, adică „a da draculuĭ, a drăcui”). Mold. Vechĭ. Mă cert.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CIORTÍ vb. v. ciondăni, ciorovăi.

ciorti vb. v. CIONDĂNI. CIOROVĂI.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ciortí, ciortésc, vb. IV (reg.) 1. (refl.) a se certa, a se sfădi, a se ciondăni, a se ciorovăi. 2. a fura, a șterpeli, a ciordi, a ciujdi.

Intrare: ciorti
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ciorti
  • ciortire
  • ciortit
  • ciortitu‑
  • ciortind
  • ciortindu‑
singular plural
  • ciortește
  • ciortiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ciortesc
(să)
  • ciortesc
  • ciorteam
  • ciortii
  • ciortisem
a II-a (tu)
  • ciortești
(să)
  • ciortești
  • ciorteai
  • ciortiși
  • ciortiseși
a III-a (el, ea)
  • ciortește
(să)
  • ciortească
  • ciortea
  • ciorti
  • ciortise
plural I (noi)
  • ciortim
(să)
  • ciortim
  • ciorteam
  • ciortirăm
  • ciortiserăm
  • ciortisem
a II-a (voi)
  • ciortiți
(să)
  • ciortiți
  • ciorteați
  • ciortirăți
  • ciortiserăți
  • ciortiseți
a III-a (ei, ele)
  • ciortesc
(să)
  • ciortească
  • ciorteau
  • ciorti
  • ciortiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)