6 definiții pentru ciorti

ciortí [At: NECULCE, ap. LET. II, 226/19 / Pzi: ~tésc / E: ns] (Reg) 1 vrr A se certa. 2 vt A fura.

CIORTÍ vb. v. ciondăni, ciorovăi.

ciortí, ciortésc, vb. IV (reg.) 1. (refl.) a se certa, a se sfădi, a se ciondăni, a se ciorovăi. 2. a fura, a șterpeli, a ciordi, a ciujdi.

ciortì v. Mold. 1. a șterpeli: Muscalii ne mai ciortesc o bucată de pământ GHICA; 2. a se cam certa. [Origină necunoscută].

cĭortésc (mă) v. refl. (cp. cu rus. čort, dracu, adică „a da draculuĭ, a drăcui”). Mold. Vechĭ. Mă cert.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ciortí vb. v. CIONDĂNI. CIOROVĂI.

Intrare: ciorti
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) ciorti ciortire ciortit ciortind singular plural
ciortește ciortiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) ciortesc (să) ciortesc ciorteam ciortii ciortisem
a II-a (tu) ciortești (să) ciortești ciorteai ciortiși ciortiseși
a III-a (el, ea) ciortește (să) ciortească ciortea ciorti ciortise
plural I (noi) ciortim (să) ciortim ciorteam ciortirăm ciortiserăm, ciortisem*
a II-a (voi) ciortiți (să) ciortiți ciorteați ciortirăți ciortiserăți, ciortiseți*
a III-a (ei, ele) ciortesc (să) ciortească ciorteau ciorti ciortiseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)