ciorciovea sf vz cercevea

ciorcioveà f. V. cercevea.

cĭorcĭoveá, V. cercevea.

cerceveá sf [At: (a. 1805) IORGA, S. D. VIII, 41 / V: ciorcioveá, ciurciuveá, gergeveá, giurgiuveá / Pl: ~ele / E: tc çerçivè] 1 Cadru de lemn, format din patru stinghii, în care este prins un tablou, o oglindă Si: ramă. 2 Cadru al ușii Cf ușori. 3 Margine de lemn în care este prinsă fereastra în tocuri prin balamale Si: cadru. 4 (Pex) Pervaz. 5 (Pex) Toc. 6 (Pre) Lemnărie din mijlocul ferestrei, în care sunt prinse ochiurile de geam Si: cruce.

cerceveá f., pl. ele (turc. čerčive, čerčeve, cadru, pervaz, cercevea, d. pers. čarčive, adică „patru lemne”). Cadru care ține geamurile ferestreĭ. – Și cĭurcĭuvea (Mold.), cĭorcĭovea, gĭurgĭuvea (Munt.) și gergevea (Munt. vest).