3 definiții pentru ciorcăni

ciorcăní vt [At: DA / Pzi: ~nésc / E: nct] (Reg) A tăia via Cf ciocârti.

ciorcăní, ciorcănésc, vb. IV (reg.) a tăia (via).

cĭorcănésc (mă) v. refl. Nord. Mă prefac în cĭorcan.

Intrare: ciorcăni
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) ciorcăni ciorcănire ciorcănit ciorcănind singular plural
ciorcănește ciorcăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) ciorcănesc (să) ciorcănesc ciorcăneam ciorcănii ciorcănisem
a II-a (tu) ciorcănești (să) ciorcănești ciorcăneai ciorcăniși ciorcăniseși
a III-a (el, ea) ciorcănește (să) ciorcănească ciorcănea ciorcăni ciorcănise
plural I (noi) ciorcănim (să) ciorcănim ciorcăneam ciorcănirăm ciorcăniserăm, ciorcănisem*
a II-a (voi) ciorcăniți (să) ciorcăniți ciorcăneați ciorcănirăți ciorcăniserăți, ciorcăniseți*
a III-a (ei, ele) ciorcănesc (să) ciorcănească ciorcăneau ciorcăni ciorcăniseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)