ciopoti, v.i. A picura, a curge, a șiroi: „Ploaia cipote, / Grâul răsăre” (Bilțiu, 1996: 378). – Var. a lui șipoti.

ciopoti, vb. intranz. – A picura, a curge, a șiroi: „Ploaia cipote, / Grâul răsăre” (Bilțiu, 1996: 378). – Var. a lui șipoti (< șipot „izvor a cărui apă țâșnește cu putere”).

ciopoti, vb. intranz. – A picura, a curge, a șiroi: „Ploaia cipote, / Grâul răsăre” (Bilțiu 1996: 378). – Din șipot „izvor a cărui apă țâșnește cu putere” (< cf. bg. šepot „murmur”).