3 definiții pentru ciopoc
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ciopoc sn [At: BUGNARIU, N., ap. DA / Pl: ~uri / E: ucr чопок] (Reg; mpl) 1 Unealtă. 2 (Pex) Car. 3 (Lpl) Rechizite.
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
ciopoc (-oace), s. n. – Unealtă, instrument. Rut. čopok (DAR). În Trans. de Nord; se folosește mai ales la pl. – Der. ciopocări, vb. (a-și petrece timpul lucrînd, a pune mîna să facă multe).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
ciopoc, ciopocuri, s.n. (reg.; mai ales la pl.) uneltele de tot felul ale plugarului; sculele țăranului.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: ciopoc
ciopoc substantiv neutru
| substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)