12 definiții pentru cioplitură

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CIOPLITÚRĂ, cioplituri, s. f. 1. Faptul de a ciopli. 2. Lucru, obiect cioplit, rezultat prin cioplire. 3. (De obicei cu sens colectiv) Surcea, așchie căzută prin cioplire. – Ciopli + suf. -tură.

CIOPLITÚRĂ, cioplituri, s. f. 1. Faptul de a ciopli. 2. Lucru, obiect cioplit, rezultat prin cioplire. 3. (De obicei cu sens colectiv) Surcea, așchie căzută prin cioplire. – Ciopli + suf. -tură.

cioplitúră sf [At: BIBLIA (1688), ap. DA / Pl: ~ri / E: ciopli + -tură] (Pop) 1 Cioplire (1). 2 Obiect cioplit2 (1). 3 Așchie rezultată prin cioplire (1). 4 (Reg) Parte de slănină mai subțire, de la burtă.

CIOPLITÚRĂ, cioplituri, s. f. (Cu sens colectiv) Surcele, așchii căzute prin cioplire. Cioplitură de rășinoase.

CIOPLITÚRĂ ~i f. 1) Obiect făcut prin cioplire. 2) Așchie desprinsă prin cioplire. 3) col. Mulțime de așchii, rezultate din cioplire. /a ciopli + suf. ~tură

cioplitură f. rezultatul cioplirii: 1. lucru cioplit; 2. surcele sau așchii căzute din cioplire.

cĭoplitúră f., pl. ĭ. Lucru cĭoplit. Bucățĭ căzute din cĭoplire. Mold. nord. Slănină (în general).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cioplitu (cio-pli-) s. f., g.-d. art. ciopliturii; pl. cioplituri

cioplitúră s. f. (sil. -pli-), g.-d. art. cioplitúrii; pl. cioplitúri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CIOPLITÚRĂ s. crestătură, dăltuitură, scobitură, (reg.) crestez. (O ~ în lemn.)

CIOPLITU s. crestătură, dăltuitură, scobitură, (reg.) crestez. (O ~ în lemn.)

Intrare: cioplitură
cioplitură substantiv feminin
  • silabație: cio-pli- info
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cioplitu
  • cioplitura
plural
  • cioplituri
  • ciopliturile
genitiv-dativ singular
  • cioplituri
  • ciopliturii
plural
  • cioplituri
  • ciopliturilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cioplitu, ciopliturisubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a ciopli. DEX '09 DEX '98
  • 2. Lucru, obiect cioplit, rezultat prin cioplire. DEX '98 DEX '09
  • 3. de obicei (cu sens) colectiv Surcea, așchie căzută prin cioplire. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cioplitură de rășinoase. DLRLC
etimologie:
  • Ciopli + sufix -tură. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.