13 definiții pentru cioplitură

cioplitúră sf [At: BIBLIA (1688), ap. DA / Pl: ~ri / E: ciopli + -tură] (Pop) 1 Cioplire (1). 2 Obiect cioplit2 (1). 3 Așchie rezultată prin cioplire (1). 4 (Reg) Parte de slănină mai subțire, de la burtă.

CIOPLITÚRĂ, cioplituri, s. f. 1. Faptul de a ciopli. 2. Lucru, obiect cioplit, rezultat prin cioplire. 3. (De obicei cu sens colectiv) Surcea, așchie căzută prin cioplire. – Ciopli + suf. -tură.

CIOPLITÚRĂ, cioplituri, s. f. 1. Faptul de a ciopli. 2. Lucru, obiect cioplit, rezultat prin cioplire. 3. (De obicei cu sens colectiv) Surcea, așchie căzută prin cioplire. – Ciopli + suf. -tură.

CIOPLITÚRĂ, cioplituri, s. f. (Cu sens colectiv) Surcele, așchii căzute prin cioplire. Cioplitură de rășinoase.

cioplitúră (cio-pli-) s. f., g.-d. art. cioplitúrii; pl. cioplitúri

cioplitúră s. f. (sil. -pli-), g.-d. art. cioplitúrii; pl. cioplitúri

CIOPLITÚRĂ s. crestătură, dăltuitură, scobitură, (reg.) crestez. (O ~ în lemn.)

CIOPLITÚRĂ s. v. sculptură.

CIOPLITÚRĂ ~i f. 1) Obiect făcut prin cioplire. 2) Așchie desprinsă prin cioplire. 3) col. Mulțime de așchii, rezultate din cioplire. /a ciopli + suf. ~tură

cioplitură f. rezultatul cioplirii: 1. lucru cioplit; 2. surcele sau așchii căzute din cioplire.

cĭoplitúră f., pl. ĭ. Lucru cĭoplit. Bucățĭ căzute din cĭoplire. Mold. nord. Slănină (în general).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CIOPLITÚRĂ s. crestătură, dăltuitură, scobitură, (reg.) crestéz. (O ~ în lemn.)

Intrare: cioplitură
cioplitură substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cioplitu cioplitura
plural cioplituri ciopliturile
genitiv-dativ singular cioplituri ciopliturii
plural cioplituri ciopliturilor
vocativ singular
plural