2 intrări

4 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ciopláș1 sm [At: (a. 1786) COD. SILV. 48, ap. DA / Pl: ~i / E: ciopli + -aș] 1 Cioplitor (1). 2 (Înv) Sculptor. 3 (Înv) Pietrar.

cioplaș2 [At: I. CR. II, 20 / V: ~aj / Pl: (sm) ~i, (sn) ~e / E: pbl mg csapni „a izbi”] 1 sn Tăietură în trunchiul unui arbore care folosește drept semn. 2 sn (Lpl) Lemne cioplite în pădure. 3 sm (Lpl) Stropi mari și rari de ploaie.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ciopláș (-și), s. m. – Picături mari, mai ales de ploaie. Mag. *csaplás, de la csapni „a lovi” (Drăganu, Dacor., VII, 132). Cuvînt rar.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ciopláș, ciopláșe, s.n. (reg.) 1. înfieratul arborilor prin tăieturi (semne) pe trunchiul lor; cioplitură pe trunchiul unui arbore. 2. (sg. colectiv) lemnele cioplite în pădure, însemnate pentru a fi tăiate.

Intrare: cioplaș (s.m.)
cioplaș (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cioplaș
  • cioplașul
  • cioplașu‑
plural
  • cioplași
  • cioplașii
genitiv-dativ singular
  • cioplaș
  • cioplașului
plural
  • cioplași
  • cioplașilor
vocativ singular
plural
Intrare: cioplaș (s.n.)
cioplaș (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cioplaș
  • cioplașul
  • cioplașu‑
plural
  • cioplașe
  • cioplașele
genitiv-dativ singular
  • cioplaș
  • cioplașului
plural
  • cioplașe
  • cioplașelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)