3 intrări

15 definiții

ciopârțít, ~ă a [At: SIHLEANU, ap. TDRG. / V: ~ocâltít, ~ocârtít, ~părtít, ~păr-, ~pățít, ~pârtát, ~pârtít / Pl: ~íți, ~e / E: ciopârți] 1 Tăiat în bucăți mici. 2 Tranșat. 3 Cioplit rău. 4-5 (Reg) Tăiat rău (sau inutil). 6 (D. față) Brăzdat. 7 (D. vase) Știrbit.

ciopârțí vt [At: BARONZI, L. 105/4 / V: ~ocâltí, ~rtí / Pzi: ~țésc / E: ciopată cf cârti] 1 A tăia în bucăți mici. 2 A tranșa. 3 A ciopli rău. 4-5 (Reg) A tăia fără îndemânare (sau fară rost).

CIOPÂRTÍ vb. IV v. ciopârți.

CIOPÂRȚÍ, ciopârțesc, vb. IV. Tranz. 1. A tăia în bucăți (și la întâmplare) o ființă sau o parte a trupului ei; a ciocârti. 2. A tăia un obiect în mod neregulat sau la întâmplare; a ciopli neîndemânatic. [Var.: (înv. și pop.) ciopârtí vb. IV] – Din ciopa(r) (modificat după parte).

CIOPÂRTÍ vb. IV v. ciopârți.

CIOPÂRȚÍ, ciopârțesc, vb. IV. Tranz. 1. A tăia în bucăți (și la întâmplare) o ființă sau o parte a trupului ei; a ciocârti. 2. A tăia un obiect în mod neregulat sau la întâmplare; a ciopli rău, neîndemânatic. [Var.: (înv. și pop.) ciopârtí vb. IV] – Din ciopa(r) (modificat după parte).

CIOPÎRTÍ vb. IV V. ciopliți.

CIOPÎRȚÍ, ciopîrțesc, vb. IV. Tranz. 1. (Complementul indică o ființă sau o parte a corpului ei) A tăia în bucăți. V. h ă c u i, măcelări, mutila. Ar fi dat orice să fugă, dar îi era rușine. Ce-ar fi zis cei doi bărbați care ciopîrțeau trupul acela cu atîta nepăsare? BART, E. 254. Îi ciopîrțește cu coasa. ȘEZ. III 114. ◊ (Prin exagerare) Colonelul își ciopîrțise obrazul bărbierindu-se. DUMITRIU, N. 186. ◊ Fig. Cine mi-a ciopîrțit toți prunii de pe lîngă gard? DELAVRANCEA, H. T. 1 49. 2. A tăia un obiect într-un mod neregulat sau la întîmplare; a ciopli rău, neîndemînatic, unde nu trebuie. (Atestat în forma ciopîrți) O calfă de dulgher stîngaci ciopîrtește bîrna. ODOBESCU, S. III 166. – Variante: ciopîrțí (ODOBESCU, S. II 513), ciopățí (TEODORESCU, P. P. 479) vb. IV.

ciopârțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciopârțésc, imperf. 3 sg. ciopârțeá; conj. prez. 3 să ciopârțeáscă

ciopârțí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciopârțésc, imperf. 3 sg. ciopârțeá; conj. prez. 3 sg. și pl. ciopârțeáscă

CIOPÂRȚÍ vb. a sfârteca, a sfâșia, (pop. și fam.) a căsăpi, (pop.) a dumica, (reg.) a crâmpoți, a măcelări, (Mold., Bucov. și Ban.) a ciocârti, (prin Mold.) a cârnosi, (prin Ban.) a cârti, (Mold. și Bucov.) a hăcui. (A ~ animalul la tăiere.)

A CIOPÂRȚÍ ~ésc tranz. 1) (un obiect) A tăia la nimereală în bucăți mărunte; a bucăți; a ciocârti. 2) (un material, o piesă etc.) A lucra rău, inestetic, dând dovadă de neîndemânare. /Din reg. ciopartă

ciopârțì v. a tăia în bucăți.

cĭopățésc și cĭopîrțésc (Munt.), cĭopîrtesc (Olt.) și cĭocîrtésc (Mold.) v. tr. (d. cĭopată). Mutilez, cebăluĭesc, cĭumpăvesc, cĭumpățesc, retez cîte o bucată de icĭ și de colo, scurtez: a cĭopăți coada unuĭ cîĭne.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CIOPÎRȚÍ vb. a sfîrteca, a sfîșia, (pop. și fam.) a căsăpi, (pop.) a dumica, (reg.) a crîmpoți, a măcelări, (Mold., Bucov. și Ban.) a ciocîrti, (prin Mold.) a cîrnosi, (prin Ban.) a cîrti, (Mold. și Bucov.) a hăcui. (A ~ animalul la tăiere.)

Intrare: ciopârți
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) ciopârți ciopârțire ciopârțit ciopârțind singular plural
ciopârțește ciopârțiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) ciopârțesc (să) ciopârțesc ciopârțeam ciopârții ciopârțisem
a II-a (tu) ciopârțești (să) ciopârțești ciopârțeai ciopârțiși ciopârțiseși
a III-a (el, ea) ciopârțește (să) ciopârțească ciopârțea ciopârți ciopârțise
plural I (noi) ciopârțim (să) ciopârțim ciopârțeam ciopârțirăm ciopârțiserăm, ciopârțisem*
a II-a (voi) ciopârțiți (să) ciopârțiți ciopârțeați ciopârțirăți ciopârțiserăți, ciopârțiseți*
a III-a (ei, ele) ciopârțesc (să) ciopârțească ciopârțeau ciopârți ciopârțiseră
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) ciopârti ciopârtire ciopârtit ciopârtind singular plural
ciopârtește ciopârtiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) ciopârtesc (să) ciopârtesc ciopârteam ciopârtii ciopârtisem
a II-a (tu) ciopârtești (să) ciopârtești ciopârteai ciopârtiși ciopârtiseși
a III-a (el, ea) ciopârtește (să) ciopârtească ciopârtea ciopârti ciopârtise
plural I (noi) ciopârtim (să) ciopârtim ciopârteam ciopârtirăm ciopârtiserăm, ciopârtisem*
a II-a (voi) ciopârtiți (să) ciopârtiți ciopârteați ciopârtirăți ciopârtiserăți, ciopârtiseți*
a III-a (ei, ele) ciopârtesc (să) ciopârtească ciopârteau ciopârti ciopârtiseră
Intrare: ciopârți
ciopârțit participiu
Participiu „a ciopârți”.
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ciopârțit ciopârțitul ciopârți ciopârțita
plural ciopârțiți ciopârțiții ciopârțite ciopârțitele
genitiv-dativ singular ciopârțit ciopârțitului ciopârțite ciopârțitei
plural ciopârțiți ciopârțiților ciopârțite ciopârțitelor
vocativ singular
plural
Intrare: ciopârțit
ciopârțit
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)