2 intrări

14 definiții

ciondănít sn [At: CREANGĂ, A. 55 / V: ~dră~ / Pl: ~uri / E: ciondăni] 1-3 Ciondănire (1-3).

ciondăní [At: LB / V: ~dră~, ~ntă~ / Pzi: ~nésc / E: pbl săs schänden] (Fam) 1-2 vtr A (se) certa pentru nimicuri. 3-4 vtr A (se) ironiza. 5 vt A certa pe cineva în mod repetat sau insistent.

CIONDĂNÍ, ciondănesc, vb. IV. Refl. recipr. (Fam.) A se certa cu cineva pentru nimicuri fără a-și spune vorbe grele, a se împunge cu vorba; a se ciorovăi. ♦ Tranz. A certa pe cineva în mod repetat sau insistent. – Cf. săs. schänden.

CIONDĂNÍ, ciondănesc, vb. IV. Refl. recipr. (Fam.) A se certa cu cineva pentru nimicuri fără a-și spune vorbe grele, a se împunge cu vorba; a se ciorovăi. ♦ Tranz. A certa pe cineva în mod repetat sau insistent. – Cf. săs. schänden.

CIONDĂNÍ, dondănesc, vb. IV. Refl. reciproc. A se certa (pentru nimicuri, fără a-și spune vorbe grele), a se împunge cu vorba; a se ciorovăi. În fața judecătorului se dondănesc, zbiară, se amenință. STANCU, D. 258. Moșnegii s-au dondănit cît s-au mai dondănit și, cît erau ei de îngrijiți, despre ziuă au adormit. CREANGĂ, P. 85. ♦ Tranz. A certa (pe cineva) repetat sau insistent; a mustra, a ocărî. Ce mă tot dondănește degeaba?... Ba că grăiesc prea mult; ba că nu stau locului!... doar nu-s par, să șed înfiptă. ALECSANDRI, T. 188.

ciondăní (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciondănésc, imperf. 3 sg. ciondăneá; conj. prez. 3 să ciondăneáscă

ciondăní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciondănésc, imperf. 3 sg. ciondăneá; conj. prez. 3 sg. și pl. ciondăneáscă

CIONDĂNÍ vb. v. ciorovăi.

ciondăní (-nésc, ít), vb.1. A bombăni, a bodogăni. – 2. A certa, a dojeni. – Var. ciondrăni. Creație expresivă ca dondăni, bombăni. După Cihac, II, 490, din mag. civódni; însă fonetismul este dificil. DAR propune săs. schäden „a certa”, care nu pare mai convingător (cf. Drăganu, Dacor., III, 1089). Der. cioandră (var. cioandă), s. f. (dispută, ceartă), pentru a cărui terminație cf. buleandră, fleandură; hoandră; ciondăneală, s. f. (ceartă); ciondănit, s. n. (ceartă).

A SE CIONDĂNÍ mă ~ésc intranz. fam. A se certa ușor (pentru lucruri mărunte); a se ciorovăi; a se clănțăni. /cf. săs. schänden

ciondănì v, Mold. a (se) certa pentru nimicuri: ce tot mă ciondănește de geaba? AL. [V. cioandă].

cĭondănésc (mă) v. refl. (var. din bondănesc. Cp. cu ung. csángatni, a trage clopotele, csöngeni-böngeni, a clămpăni, și civódni, a se certa). Trans. Mold. Mă cert, mă sfădesc cu glas tare: aŭ să se dea pe brazdă orĭ-cît s’ar maĭ cĭondăni (Rebr. 257). – Și cĭondr-, ĭar în Bas. cĭold-. În vest și cĭondăĭesc. V. cĭorovăĭesc și împilduĭesc.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CIONDĂNI vb. a se ciorovăi, (reg.) a se vergela, (Mold.) a se ciorti, (fam.) a se cîrîi, a se clănțăni. (Se ~ și se împacă imediat.)


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

ciondăni, ciondănesc v. r. a se certa cu cineva pentru probleme minore, fără a-și spune cuvinte grele

Intrare: ciondăni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ciondăni
  • ciondănire
  • ciondănit
  • ciondănind
singular plural
  • ciondănește
  • ciondăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ciondănesc
(să)
  • ciondănesc
  • ciondăneam
  • ciondănii
  • ciondănisem
a II-a (tu)
  • ciondănești
(să)
  • ciondănești
  • ciondăneai
  • ciondăniși
  • ciondăniseși
a III-a (el, ea)
  • ciondănește
(să)
  • ciondănească
  • ciondănea
  • ciondăni
  • ciondănise
plural I (noi)
  • ciondănim
(să)
  • ciondănim
  • ciondăneam
  • ciondănirăm
  • ciondăniserăm
  • ciondănisem
a II-a (voi)
  • ciondăniți
(să)
  • ciondăniți
  • ciondăneați
  • ciondănirăți
  • ciondăniserăți
  • ciondăniseți
a III-a (ei, ele)
  • ciondănesc
(să)
  • ciondănească
  • ciondăneau
  • ciondăni
  • ciondăniseră
Intrare: ciondănit
ciondănit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciondănit
  • ciondănitul
  • ciondănitu‑
  • ciondăni
  • ciondănita
plural
  • ciondăniți
  • ciondăniții
  • ciondănite
  • ciondănitele
genitiv-dativ singular
  • ciondănit
  • ciondănitului
  • ciondănite
  • ciondănitei
plural
  • ciondăniți
  • ciondăniților
  • ciondănite
  • ciondănitelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate – (arată)