cioșmoli [At: CREANGĂ, P. 114 / V: (reg) ~osm~, ~ozm~, ciosmăli, ~măli, ~șom~ / Pzi: ~lesc / E: nct] (Reg) 1 vt A mesteca urât. 2 vi (Îf ciosmoli) A trage de părul cuiva. 3 vt A gusta. 4 vr A se zvârcoli (în așternut). 5 vr (D. porci) A-și căuta culcușul Si: (reg) A se gozăi, a se tăvăli Cf ciorcioli. 6 vr A se codi.

CIOȘMOLI, cioșmolesc, vb. IV. Refl. (Regional, despre oameni) A se frămînta, a se zvîrcoli, a se zbuciuma, a se învîrti încoace și încolo (mai ales în așternut). Eu nu mă cioșmolesc atîta; că la drum e bine să pornești cît de demineață, iar sara să poposești devreme. CREANGĂ, P. 114. (În forma cioșmăli) Așa-i viața cîmpenească, zise moș Luca, cioșmălindu-se și învîrtindu-se ca pe jăratic, de rîul țînțărimii. CREANGĂ, A. 125. ♦ (Rar) A se codi, a sta la gînduri (să spună sau să nu spună ceva). Dar bine, măi... ce naiba ai? Ce te tot cioșmolești? Vorbești ori ba? CONTEMPORANUL, III 821. – Variantă: cioșmăli vb. IV.

A SE CIOȘMOLI mă ~esc intranz. pop. 1) A se suci în toate părțile (de neastâmpăr); a nu sta locului; a se zvârcoli; a se frământa; a se agita. ~ în pat. 2) A sta în cumpănă; a nu se putea hotărî; a șovăi; a se codi; a se foi; a pendula; a ezita; oscila. /Orig. nec.

cioșmolì v. Mold. a se svârcoli și scărpina (în așternut): cioșmolindu-se și învârtindu-se ca pe jăratec CR. [Origină necunoscută].

ciomoli v vz cioșmoli

ciosmăli v vz ciosmoli

ciosmoli v vz cioșmoli

cioșmăli v vz cioșmoli

cioșomoli v vz cioșmoli

ciozmoli v vz cioșmoli

cĭoșmolésc (mă) v. refl. (ung. csömöszölni, a strivi). Mototolesc, boțesc. V. refl. Mă învîrtesc, mă întorc în pat pînă să adorm.

cioșmoli (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă cioșmolesc, 3 sg. se cioșmolește, imperf. 1 sg. mă cioșmoleam; conj. prez. 1 sg. să mă cioșmolesc, 3 să se cioșmolească; imper. 2 sg. afirm. cioșmolește-te; ger. cioșmolindu-mă

!cioșmoli (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se cioșmolește, imperf. 3 sg. se cioșmolea; conj. prez. 3 să se cioșmolească

cioșmoli vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cioșmolesc, imperf. 3 sg. cioșmolea; conj. prez. 3 sg. și pl. cioșmolească

CIOȘMOLI vb. v. agita, codi, ezita, frământa, neliniști, pregeta, șovăi, zbuciuma, zvârcoli.

cioșmoli vb. v. AGITA. CODI. EZITA. FRĂMÎNTA. NELINIȘTI. PREGETA. ȘOVĂI. ZBUCIUMA. ZVÎRCOLI.

cioșmoli (-esc, -it), vb. – 1. A face zgomot mîncînd. – 2. A se agita, a se frămînta. 3. A șovăi, a se codi. Creație expresivă (Graur, BL, IV, 9), cf. moșmoli.

cioșmoli, cioșmolesc, vb. IV (reg.) 1. (refl.) a se frământa, a se agita, a se zbuciuma, a se zvârcoli (în așternut); (despre porci) a se tăvăli în noroi, a se înnămoli. 2. a se codi, a ezita (să facă ceva). 3. a mesteca ceva în gură, a molfăi. 4. a gusta de ici și colo; a linchi.

ciosmoli, ciosmolesc, (cioșmoli), v.r. (reg.) 1. A se agita, a se frământa. 2. A se zvârcoli (în așternut). – Creație expresivă, cf. moșmoli (DER).

ciosmoli, ciosmolesc, (cioșmoli), vb. refl. – (reg.) 1. A se agita, a se frământa. 2. A se zvârcoli (în așternut). – Et. nec. (Șăineanu, DEX, MDA); creație expresivă, cf. moșmoli (DER).