2 intrări

13 definiții

ciomăgí vt [At: PANN, P. V. 29/5 / Pzi: ~gésc / E: ciomag] 1-2 Abate (pe cineva) rău (cu ciomagul).

ciomăgít, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~íți, ~e / E: ciomăgi] 1-2 Bătut rău (cu ciomagul).

CIOMĂGÍ, ciomăgesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Fam.) A (se) bate cu ciomagul; p. gener. a (se) bate zdravăn. – Din ciomag.

CIOMĂGÍ, ciomăgesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Fam.) A (se) bate cu ciomagul; p. gener. a (se) bate zdravăn. – Din ciomag.

CIOMĂGÍ, ciomăgesc, vb. IV. Tranz. A bate cu ciomagul; a trage (cuiva) o bătaie zdravănă. Ai poftă să te ciomăgească taica. STANCU, D. 79. Nepotul... a fost ciomăgit și dus la spitalul din Iași. PAS, Z. I 193. Cercul de oameni se strîngea din ce în ce mai mult și boierul vedea bine că, de l-or înghesui, nu scapă neciomăgit. SANDU-ALDEA, U. P. 94. Cum o adormi, am să vin să-l ciomăgesc pînă l-oi ucide. ALECSANDRI, T. I 449. Cînd cu gîndid nu gîndește, îl prinde ș-îl ciomăgește. PANN, P. V. II 29.

ciomăgí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciomăgésc, imperf. 3 sg. ciomăgeá; conj. prez. 3 să ciomăgeáscă

ciomăgí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciomăgésc, imperf. 3 sg. ciomăgeá; conj. prez. 3 sg. și pl. ciomăgeáscă

CIOMĂGÍ vb. v. atinge, bate, lovi.

A SE CIOMĂGÍ mă ~ésc intranz. A face (concomitent) schimb de lovituri (cu cineva). /Din ciomag

A CIOMĂGÍ ~ésc tranz. A bate tare (cu ciomagul); a zdrobi în bătăi; a cetlui; a îmblăti; a melestui. /Din ciomag

ciomăgì v. a bate cu ciomagul, a bate cumplit.

cĭomăgésc v. tr. Fam. Iron. Bat, lovesc cu cĭomagu.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ciomăgí vb. v. ATINGE. BATE. LOVI.

Intrare: ciomăgi
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) ciomăgi ciomăgire ciomăgit ciomăgind singular plural
ciomăgește ciomăgiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) ciomăgesc (să) ciomăgesc ciomăgeam ciomăgii ciomăgisem
a II-a (tu) ciomăgești (să) ciomăgești ciomăgeai ciomăgiși ciomăgiseși
a III-a (el, ea) ciomăgește (să) ciomăgească ciomăgea ciomăgi ciomăgise
plural I (noi) ciomăgim (să) ciomăgim ciomăgeam ciomăgirăm ciomăgiserăm, ciomăgisem*
a II-a (voi) ciomăgiți (să) ciomăgiți ciomăgeați ciomăgirăți ciomăgiserăți, ciomăgiseți*
a III-a (ei, ele) ciomăgesc (să) ciomăgească ciomăgeau ciomăgi ciomăgiseră
Intrare: ciomăgit
ciomăgit
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ciomăgit ciomăgitul ciomăgi ciomăgita
plural ciomăgiți ciomăgiții ciomăgite ciomăgitele
genitiv-dativ singular ciomăgit ciomăgitului ciomăgite ciomăgitei
plural ciomăgiți ciomăgiților ciomăgite ciomăgitelor
vocativ singular
plural
ciomăgire infinitiv lung
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ciomăgire ciomăgirea
plural ciomăgiri ciomăgirile
genitiv-dativ singular ciomăgiri ciomăgirii
plural ciomăgiri ciomăgirilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)