2 intrări

13 definiții

ciomăgáș1 sm [At: DA / V: ~mag~ / Pl: ~i / E: ciomag + -aș] 1-2 Ciomăgar (1-2).

ciomăgáș2 sn [At: BASME, ap. ȘIO / Pl: ~e / E: ciomag + -aș] 1-2 Ciomăgel (1-2).

CIOMĂGÁȘ, ciomăgași, s. m. (Rar) Om înclinat spre ceartă și bătaie; bătăuș, ciomăgar. – Ciomag + suf. -aș.

CIOMĂGÁȘ, ciomăgași, s. m. (Fam.) Om înclinat spre ceartă și bătaie; bătăuș, ciomăgar. – Ciomag + suf. -aș.

CIOMĂGÁȘ, ciomăgași, s. m. Om înclinat spre ceartă și bătaie; bătăuș. Cînd ajunseră la pod, începură să înțeleagă, căci îi opriră niște ciomăgași. PAS, L. I 194.

ciomăgáș2 (ciomag mic) (rar) s. n., pl. ciomăgáșe

ciomăgáș1 (persoană) (rar) s. m., pl. ciomăgáși

ciomăgáș (ciomag mic) s. n., pl. ciomăgáșe

ciomăgáș (persoană) s. m., pl. ciomăgáși

CIOMĂGÁȘ s. v. bătăuș.

cĭomăgáș m. Fam. Iron. Bătăuș cu cĭomagu.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CIOMĂGAȘ s. bătăuș, ciomăgar, (reg.) bătaci, (înv.) dalcauc, (arg.) mardeiaș. (Un ~ incorigibil.)

Intrare: ciomăgaș (persoană; -i)
ciomăgaș (persoană; -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciomăgaș
  • ciomăgașul
  • ciomăgașu‑
plural
  • ciomăgași
  • ciomăgașii
genitiv-dativ singular
  • ciomăgaș
  • ciomăgașului
plural
  • ciomăgași
  • ciomăgașilor
vocativ singular
plural
Intrare: ciomăgaș (dim.; -e)
ciomăgaș (dim.; -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciomăgaș
  • ciomăgașul
  • ciomăgașu‑
plural
  • ciomăgașe
  • ciomăgașele
genitiv-dativ singular
  • ciomăgaș
  • ciomăgașului
plural
  • ciomăgașe
  • ciomăgașelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)