2 intrări

13 definiții

ciomăgáș1 sm [At: DA / V: ~mag~ / Pl: / E: ciomag + -aș] 1-2 Ciomăgar (1-2).

ciomăgáș2 sn [At: BASME, ap. ȘIO / Pl: ~e / E: ciomag + -aș] 1-2 Ciomăgel (1-2).

CIOMĂGÁȘ, ciomăgași, s. m. (Rar) Om înclinat spre ceartă și bătaie; bătăuș, ciomăgar. – Ciomag + suf. -aș.

CIOMĂGÁȘ, ciomăgași, s. m. (Fam.) Om înclinat spre ceartă și bătaie; bătăuș, ciomăgar. – Ciomag + suf. -aș.

CIOMĂGÁȘ, ciomăgași, s. m. Om înclinat spre ceartă și bătaie; bătăuș. Cînd ajunseră la pod, începură să înțeleagă, căci îi opriră niște ciomăgași. PAS, L. I 194.

ciomăgáș2 (ciomag mic) (rar) s. n., pl. ciomăgáșe

ciomăgáș1 (persoană) (rar) s. m., pl. ciomăgáși

ciomăgáș (ciomag mic) s. n., pl. ciomăgáșe

ciomăgáș (persoană) s. m., pl. ciomăgáși

CIOMĂGÁȘ s. v. bătăuș.

cĭomăgáș m. Fam. Iron. Bătăuș cu cĭomagu.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CIOMĂGÁȘ s. bătăuș, ciomăgar, (reg.) bătáci, (înv.) dalcaúc, (arg.) mardeiáș. (Un ~ incorigibil.)

Intrare: ciomăgaș (persoană; -i)
ciomăgaș (persoană; -i) substantiv masculin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ciomăgaș ciomăgașul
plural ciomăgași ciomăgașii
genitiv-dativ singular ciomăgaș ciomăgașului
plural ciomăgași ciomăgașilor
vocativ singular
plural
Intrare: ciomăgaș (dim.; -e)
ciomăgaș (dim.; -e) substantiv neutru
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ciomăgaș ciomăgașul
plural ciomăgașe ciomăgașele
genitiv-dativ singular ciomăgaș ciomăgașului
plural ciomăgașe ciomăgașelor
vocativ singular
plural