2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ciomăgáș2 sn [At: BASME, ap. ȘIO / Pl: ~e / E: ciomag + -aș] 1-2 Ciomăgel (1-2).

ciomăgáș1 sm [At: DA / V: ~mag~ / Pl: ~i / E: ciomag + -aș] 1-2 Ciomăgar (1-2).

CIOMĂGÁȘ, ciomăgași, s. m. (Rar) Om înclinat spre ceartă și bătaie; bătăuș, ciomăgar. – Ciomag + suf. -aș.

CIOMĂGÁȘ, ciomăgași, s. m. (Fam.) Om înclinat spre ceartă și bătaie; bătăuș, ciomăgar. – Ciomag + suf. -aș.

CIOMĂGÁȘ, ciomăgași, s. m. Om înclinat spre ceartă și bătaie; bătăuș. Cînd ajunseră la pod, începură să înțeleagă, căci îi opriră niște ciomăgași. PAS, L. I 194.

cĭomăgáș m. Fam. Iron. Bătăuș cu cĭomagu.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ciomăgáș1 (persoană) (rar) s. m., pl. ciomăgáși

ciomăgáș2 (ciomag mic) (rar) s. n., pl. ciomăgáșe

ciomăgáș (ciomag mic) s. n., pl. ciomăgáșe

ciomăgáș (persoană) s. m., pl. ciomăgáși


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CIOMĂGÁȘ s. v. bătăuș.

CIOMĂGAȘ s. bătăuș, ciomăgar, (reg.) bătaci, (înv.) dalcauc, (arg.) mardeiaș. (Un ~ incorigibil.)

Intrare: ciomăgaș (ciomag)
ciomăgaș2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciomăgaș
  • ciomăgașul
  • ciomăgașu‑
plural
  • ciomăgașe
  • ciomăgașele
genitiv-dativ singular
  • ciomăgaș
  • ciomăgașului
plural
  • ciomăgașe
  • ciomăgașelor
vocativ singular
plural
Intrare: ciomăgaș (persoană)
ciomăgaș1 (pl. -i) substantiv masculin admite vocativul
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciomăgaș
  • ciomăgașul
  • ciomăgașu‑
plural
  • ciomăgași
  • ciomăgașii
genitiv-dativ singular
  • ciomăgaș
  • ciomăgașului
plural
  • ciomăgași
  • ciomăgașilor
vocativ singular
  • ciomăgașule
  • ciomăgașe
plural
  • ciomăgașilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ciomăgaș (ciomag)

  • 1. Ciomag mic.
    surse: DOOM 2

etimologie:

ciomăgaș (persoană)

  • 1. rar Om înclinat spre ceartă și bătaie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: bătăuș, -ă ciomăgar un exemplu
    exemple
    • Cînd ajunseră la pod, începură să înțeleagă, căci îi opriră niște ciomăgași. PAS, L. I 194.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Ciomag + sufix -aș.
    surse: DEX '98 DEX '09