2 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ciofleágă2 sf [At: MARIAN, O. I, 232 / Pl: ? / E: nct] (Reg) Persoană cu ținuta vestimentară neglijentă Si: pierde-vară, târâie-brâu, zgârie-brânză.

ciofleágă1 sf [At: (a. 1883) COLUMNA 244 / V: ~lágă / Pl: ? / E: cf ger Scublade] (Reg) 1 (Tip) Scândură de zețuit. 2 Cutie.

CIOFLEÁGĂ, cioflegi, s. m. Cioflingar.

ciofleagă f. Tip. Mold. galion. [Din sasul, SCHUBLADE]. V. șif.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ciofleágă (cioflégi), s. f. – În tipografie, culegar. Germ. Schublade, prin intermediul pol. szuflada, ceh. šuplakta (Cihac, II, 55).

CIOFLEÁGĂ s. m. v. cioflec.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ciofleágă1 s.f. 1. (reg.) scândurică de zețuit. 2. (reg.) cutie.

ciofleágă2 s.f. sg. (reg.) om de nimic, târâie-brâu, pierde-vară, zgârâie-brânză.

Intrare: ciofleagă (fem.)
ciofleagă (fem.) substantiv feminin
substantiv feminin (F77)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cioflea
  • ciofleaga
plural
  • cioflegi
  • cioflegile
genitiv-dativ singular
  • cioflegi
  • cioflegii
plural
  • cioflegi
  • cioflegilor
vocativ singular
plural
Intrare: ciofleagă (masc.)
ciofleagă (masc.) substantiv masculin
substantiv masculin (M85)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cioflea
  • ciofleaga
plural
  • cioflegi
  • cioflegii
genitiv-dativ singular
  • cioflea
  • ciofleagăi
  • cioflegii
plural
  • cioflegi
  • cioflegilor
vocativ singular
plural