5 definiții pentru cioflânc


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cioflấnc sn [At: I. CR. IV, 131 / V: ~ng, ~líng / Pl: ~nce, ~uri / E: săs Schivlänk] (Reg) 1 Cui de fier cu verigă la un capăt și ascuțit la celălalt capăt, care se întrebuințează la trasul butucilor. 2 Cârlig cu care se strânge fânul.

cioflấng sn vz cioflânc

cĭoflî́nc și șoflî́nc n., pl. e și urĭ (sas. schivlenk, germ. schiebling. D. rom. vine ung. csáfling, csopling. Dac. 3, 707). Trans. Mold. Un lanț scurt care are un cîrlig la capăt și servește la legat butuciĭ care trebuĭe să fie trașĭ. (Și la dricu pluguluĭ e un cĭoflînc). – Și -îng.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cioflînc (-curi), S. n. – Cîrlig. Germ. Schiebling, prin intermediul pronunțării săs. Schivlänk (Drăganu, Dacor., III, 707). Mag. csafling ar putea proveni din rom. După Iordan, BF, II, 172, este vorba de o creație expresivă, identificînd-o cu cuvîntul următor.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cioflấnc, cioflấncuri, s.n. (reg.) pană de fier, cui de fier, belciug de fier, cârlig, lanț de tras poveri.

Intrare: cioflânc
cioflânc substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cioflânc
  • cioflâncul
  • cioflâncu‑
plural
  • cioflâncuri
  • cioflâncurile
genitiv-dativ singular
  • cioflânc
  • cioflâncului
plural
  • cioflâncuri
  • cioflâncurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)