2 intrări

8 definiții

ciofăít sn [At: DA ms / Pl: ~e / E: ciofăi] (Reg) Ciofăire.

ciofăí vi [At: MARIAN, O. I, 232 / V: cef~, ~foí, ~flăí / Pzi: ~ésc / E: ns cf ciuf] (Reg) A mânca (mult) producând un zgomot neplăcut cu limba și cu buzele Si: a cioctisi, a clefăi, a se hâlbări, a plescăi.

CIOFĂÍ vb. v. clefăi, molfăi, plescăi.

ciofăí (-ăésc, ít), vb. – A face zgomot mîncînd. – Var. ciofoi, ciofăni, cioflăi, ciofoti. Formație expresivă, ca clefăi.Der. ciofăială, s. f. (zgomot produs cînd se mănîncă neglijent); ciorofeală, s. f. (noroi, mîl). Cf. cuvînt din dialectul din Canare care exprimă aceeași noțiune, chuchar.

ciofăì v. a mânca făcând sgomot [Onomatopee],

ciófăĭ saŭ cĭóflăi și -ĭésc v. intr. (imit. după huĭetu buzelor și al limbiĭ la porc și la oameniĭ necĭoplițĭ cînd mănîncă). Vest. Clefăĭesc.

cléfăĭ și -ĭésc, a v. intr. (rudă cu clevetesc). Est. Mănînc făcînd cu buzele și cu limba un zgomot enervant, ca porcu și oameniĭ necĭoplițĭ. – În vest clefetesc (var. din clevetesc) și cĭófăĭ. V. horpăĭ.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ciofăí vb. v. CLEFĂI. MOLFĂI. PLESCĂI.

Intrare: ciofăit
ciofăit
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
Intrare: ciofăi
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) ciofăi ciofăire ciofăit ciofăind singular plural
ciofăiește ciofăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) ciofăiesc (să) ciofăiesc ciofăiam ciofăii ciofăisem
a II-a (tu) ciofăiești (să) ciofăiești ciofăiai ciofăiși ciofăiseși
a III-a (el, ea) ciofăiește (să) ciofăiască ciofăia ciofăi ciofăise
plural I (noi) ciofăim (să) ciofăim ciofăiam ciofăirăm ciofăiserăm, ciofăisem*
a II-a (voi) ciofăiți (să) ciofăiți ciofăiați ciofăirăți ciofăiserăți, ciofăiseți*
a III-a (ei, ele) ciofăiesc (să) ciofăiască ciofăiau ciofăi ciofăiseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)