2 intrări

8 definiții

ciofăít sn [At: DA ms / Pl: ~e / E: ciofăi] (Reg) Ciofăire.

ciofăí vi [At: MARIAN, O. I, 232 / V: cef~, ~foí, ~flăí / Pzi: ~ésc / E: ns cf ciuf] (Reg) A mânca (mult) producând un zgomot neplăcut cu limba și cu buzele Si: a cioctisi, a clefăi, a se hâlbări, a plescăi.

CIOFĂÍ vb. v. clefăi, molfăi, plescăi.

ciofăí (-ăésc, ít), vb. – A face zgomot mîncînd. – Var. ciofoi, ciofăni, cioflăi, ciofoti. Formație expresivă, ca clefăi.Der. ciofăială, s. f. (zgomot produs cînd se mănîncă neglijent); ciorofeală, s. f. (noroi, mîl). Cf. cuvînt din dialectul din Canare care exprimă aceeași noțiune, chuchar.

ciofăì v. a mânca făcând sgomot [Onomatopee],

ciófăĭ saŭ cĭóflăi și -ĭésc v. intr. (imit. după huĭetu buzelor și al limbiĭ la porc și la oameniĭ necĭoplițĭ cînd mănîncă). Vest. Clefăĭesc.

cléfăĭ și -ĭésc, a v. intr. (rudă cu clevetesc). Est. Mănînc făcînd cu buzele și cu limba un zgomot enervant, ca porcu și oameniĭ necĭoplițĭ. – În vest clefetesc (var. din clevetesc) și cĭófăĭ. V. horpăĭ.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ciofăi vb. v. CLEFĂI. MOLFĂI. PLESCĂI.

Intrare: ciofăit
ciofăit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: ciofăi
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ciofăi
  • ciofăire
  • ciofăit
  • ciofăind
singular plural
  • ciofăiește
  • ciofăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ciofăiesc
(să)
  • ciofăiesc
  • ciofăiam
  • ciofăii
  • ciofăisem
a II-a (tu)
  • ciofăiești
(să)
  • ciofăiești
  • ciofăiai
  • ciofăiși
  • ciofăiseși
a III-a (el, ea)
  • ciofăiește
(să)
  • ciofăiască
  • ciofăia
  • ciofăi
  • ciofăise
plural I (noi)
  • ciofăim
(să)
  • ciofăim
  • ciofăiam
  • ciofăirăm
  • ciofăiserăm
  • ciofăisem
a II-a (voi)
  • ciofăiți
(să)
  • ciofăiți
  • ciofăiați
  • ciofăirăți
  • ciofăiserăți
  • ciofăiseți
a III-a (ei, ele)
  • ciofăiesc
(să)
  • ciofăiască
  • ciofăiau
  • ciofăi
  • ciofăiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)