2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ciofăire sf [At: DA ms / Pl: ~ri / E: ciofăi] (Reg) Mod urât și neplăcut de a mânca.

ciofăí vi [At: MARIAN, O. I, 232 / V: cef~, ~foí, ~flăí / Pzi: ~ésc / E: ns cf ciuf] (Reg) A mânca (mult) producând un zgomot neplăcut cu limba și cu buzele Si: a cioctisi, a clefăi, a se hâlbări, a plescăi.

ciofăiálă sf [At: DA / Pl: ~iéli / E: ciofăi + -eală] (Reg) Ciofăire.

ciofăì v. a mânca făcând sgomot [Onomatopee],

ciófăĭ saŭ cĭóflăi și -ĭésc v. intr. (imit. după huĭetu buzelor și al limbiĭ la porc și la oameniĭ necĭoplițĭ cînd mănîncă). Vest. Clefăĭesc.

cléfăĭ și -ĭésc, a v. intr. (rudă cu clevetesc). Est. Mănînc făcînd cu buzele și cu limba un zgomot enervant, ca porcu și oameniĭ necĭoplițĭ. – În vest clefetesc (var. din clevetesc) și cĭófăĭ. V. horpăĭ.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CIOFĂÍ vb. v. clefăi, molfăi, plescăi.

ciofăi vb. v. CLEFĂI. MOLFĂI. PLESCĂI.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ciofăí (-ăésc, ít), vb. – A face zgomot mîncînd. – Var. ciofoi, ciofăni, cioflăi, ciofoti. Formație expresivă, ca clefăi.Der. ciofăială, s. f. (zgomot produs cînd se mănîncă neglijent); ciorofeală, s. f. (noroi, mîl). Cf. cuvînt din dialectul din Canare care exprimă aceeași noțiune, chuchar.

Intrare: ciofăire
ciofăire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciofăire
  • ciofăirea
plural
  • ciofăiri
  • ciofăirile
genitiv-dativ singular
  • ciofăiri
  • ciofăirii
plural
  • ciofăiri
  • ciofăirilor
vocativ singular
plural
Intrare: ciofăi
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ciofăi
  • ciofăire
  • ciofăit
  • ciofăitu‑
  • ciofăind
  • ciofăindu‑
singular plural
  • ciofăiește
  • ciofăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ciofăiesc
(să)
  • ciofăiesc
  • ciofăiam
  • ciofăii
  • ciofăisem
a II-a (tu)
  • ciofăiești
(să)
  • ciofăiești
  • ciofăiai
  • ciofăiși
  • ciofăiseși
a III-a (el, ea)
  • ciofăiește
(să)
  • ciofăiască
  • ciofăia
  • ciofăi
  • ciofăise
plural I (noi)
  • ciofăim
(să)
  • ciofăim
  • ciofăiam
  • ciofăirăm
  • ciofăiserăm
  • ciofăisem
a II-a (voi)
  • ciofăiți
(să)
  • ciofăiți
  • ciofăiați
  • ciofăirăți
  • ciofăiserăți
  • ciofăiseți
a III-a (ei, ele)
  • ciofăiesc
(să)
  • ciofăiască
  • ciofăiau
  • ciofăi
  • ciofăiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)