2 intrări

9 definiții

ciocmăní [At: ISPIRESCU, L. 333 / V: ciogm~ / Pzi: ~nésc / E: cf mg csokmöny] (Pop) 1 vt A cicăli pe cineva. 2-3 vtr A (se) certa. 4 vi A vorbi tare și urât.

CIOCMĂNÍ, ciocmănesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A bate la cap; a cicăli; a pisălogi. ♦ Refl. recipr. A se certa. – Cf. ciocni.

CIOCMĂNÍ, ciocmănesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A bate la cap; a cicăli; a pisălogi. ♦ Refl. recipr. A se certa. – Cf. ciocni.

ciocmăní (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciocmănésc, imperf. 3 sg. ciocmăneá; conj. prez. 3 să ciocmăneáscă

ciocmăní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciocmănésc, imperf. 3 sg. ciocmăneá; conj. prez. 3 sg. și pl. ciocmăneáscă

CIOCMĂNÍ vb. v. bodogăni, cicăli, dăscăli, plictisi, sâcâi.

ciocmănì v. 1. a certa într’una, a bate capul: după ce-l mai ciocmăni muierea o toană ISP.; 2. fam. a discuta cu sgomot și cu vorbe atingătoare. [Dintrún primitiv ciocman, augmentativ din cioc: imagine luată dela păsările ciocănitoare].

cĭocmănésc v. tr. (din cĭocnesc și jăcmănesc). Munt. Fam. Cĭocănesc, cert, mustru. – Și cĭogmănesc și (după cĭomag) și cĭocmăgesc.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ciocmăní vb. v. BODOGĂNI. CICĂLI. DĂSCĂLI. PLICTISI. SÎCÎI.

Intrare: ciocmăni
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) ciocmăni ciocmănire ciocmănit ciocmănind singular plural
ciocmănește ciocmăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) ciocmănesc (să) ciocmănesc ciocmăneam ciocmănii ciocmănisem
a II-a (tu) ciocmănești (să) ciocmănești ciocmăneai ciocmăniși ciocmăniseși
a III-a (el, ea) ciocmănește (să) ciocmănească ciocmănea ciocmăni ciocmănise
plural I (noi) ciocmănim (să) ciocmănim ciocmăneam ciocmănirăm ciocmăniserăm, ciocmănisem*
a II-a (voi) ciocmăniți (să) ciocmăniți ciocmăneați ciocmănirăți ciocmăniserăți, ciocmăniseți*
a III-a (ei, ele) ciocmănesc (să) ciocmănească ciocmăneau ciocmăni ciocmăniseră
Intrare: ciocmănit
ciocmănit participiu
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ciocmănit ciocmănitul ciocmăni ciocmănita
plural ciocmăniți ciocmăniții ciocmănite ciocmănitele
genitiv-dativ singular ciocmănit ciocmănitului ciocmănite ciocmănitei
plural ciocmăniți ciocmăniților ciocmănite ciocmănitelor
vocativ singular
plural
ciocmănire infinitiv lung
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ciocmănire ciocmănirea
plural ciocmăniri ciocmănirile
genitiv-dativ singular ciocmăniri ciocmănirii
plural ciocmăniri ciocmănirilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)