2 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ciochinare sf [At: PAMFILE, C. Ț., ap. DA / Pl: ~nări / E: ciochină + -are] (Reg) Curea de legat desagii și pachetajul (la ciochină).

cĭochináre f., pl. ărĭ (d. cĭochină). Cĭochină, curea de legat ceva (de ex., mantaŭa) de șa.

ciochinar sn [At: DAMÉ, T. 50 / V: ciorc~ / Pl: ~e / E: ciochină + -ar] (Îrg) 1 Nasturele șeii de care se agață sau se leagă desagii sau pachetajul. 2 (Îf ciorchinar) Mănunchi de curelușe scurte, având la capete ochiuri sau inele de care vânătorii atârnă păsările vânate.

CIOCHINÁR, ciochinare, s. n. Mănunchi de curelușe scurte, având la capete ochiuri sau inele, de care vânătorii atârnă păsările vânate. – Ciochină + suf. -ar.

CIOCHINÁR, ciochinare, s. n. Mănunchi de curelușe scurte, având la capete ochiuri sau inele, de care vânătorii atârnă păsările vânate. – Ciochină + suf. -ar.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ciochinár s. n., pl. ciochináre

ciochinár s. n., pl. ciochináre

Intrare: ciochinare
ciochinare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: ciochinar
ciochinar substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciochinar
  • ciochinarul
  • ciochinaru‑
plural
  • ciochinare
  • ciochinarele
genitiv-dativ singular
  • ciochinar
  • ciochinarului
plural
  • ciochinare
  • ciochinarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ciochinar

  • 1. Mănunchi de curelușe scurte, având la capete ochiuri sau inele, de care vânătorii atârnă păsările vânate.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

  • Ciochină + sufix -ar.
    surse: DEX '98 DEX '09