5 intrări
51 de definiții
din care- explicative (29)
- morfologice (8)
- relaționale (4)
- etimologice (1)
- specializate (8)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
cioca i vz cioc4
CEUCĂ, ceuci, s. f. (Zool.) Stăncuță. [Pl și: ceuce] – Din bg., sb. čavka.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CIOC1 interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită zgomotul produs de lovituri (repetate) într-un obiect sau într-un material dur. – Onomatopee.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CIOC1 interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită zgomotul produs de lovituri (repetate) într-un obiect sau într-un material dur. – Onomatopee.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
ceaucă sf vz ceucă[1] modificată
- Intrarea ceucă nu există în original. Posibilă trimitere spre ceuc, ~ă, sensurile încadrate sf. — Ladislau Strifler
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cioagă sf [At: H II, 299 / P: cioa~ / Pl: ~age / E: nct] (Orn; reg) Ceucă (Corvus frugileus).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cioaică sf vz ceucă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cioc2 ain [At: PĂSCULESCU, L. P. 211 / E: tc čok] (Tcm; atestat numai într-o poezie populară) Mare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cioc3 av [At: DA / E: mg csak] (Reg) Nimic.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cioc4 i [At: DDRF / V: ~a, ~a-boca, ~-boc, ~-poc / E: fo Cf cioc5, ciocan, ciocăni] 1 Cuvântul care redă zgomotele produse prin lovirea repetată a unui obiect cu ciocanul, cu sapa etc. 2 Bătaie. 3 (Îe) A sta ~ pe capul cuiva A agasa pe cineva.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cioc-boc i vz cioc4
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cioc-boc i vz cioc4 corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cioc-poc i vz cioc4
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cioca-boca i vz cioc4
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ciocă2 sf vz ceucă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cioucă sf vz ceucă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CEUCĂ, ceuce, s. f. (Zool.) Stăncuță. – Din bg., scr. čavka.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
CEUCĂ, ceuce, s. f. Stăncuță. Deasupra Codrenilor... se află vestita Cetatea Neamțului, îngrădită cu pustiu, acoperită cu fulger, locuită vara de vitele fugărite de strechie și străjuită de ceucele și vindireii care au găsit-o bună de făcut cuiburi într-însa. CREANGĂ, A. 73. Sus tună, Jos răsună, Ceucele s-adună (Lingurile). ȘEZ. VII 104. – Variante: ciocă, cioacă s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CIOACĂ s. f. v. ceucă.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CIOC1 interj. (De obicei repetat sau în combinație cu alte cuvinte onomatopeice) Onomatopee care imită zgomotul produs de lovituri puternice într-un obiect sau material tare. Ciocănașul bate mereu, se duce, se șterge din ochii mei, De-abia se mai aude, departe: Cioc! Cioc! Cioc! GÎRLEANU, L. 14. Moșul cioc-boc, cioc-boc, pînă dădu de buzele cazanului. DELAVRANCEA, S. 249. «Stă apa-n loc»? – Ba vine.-Ei! acum cioc-poc, Și roata se-nvîrtește. COȘBUC, P. I 272.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CIOCĂ s. f. v. ceucă.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CEUCĂ, ceuce, s. f. Stăncuță. – Bg., sb. čavka.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
CEUCĂ ~ci f. Pasăre de talie mică, cu ciocul scurt, puțin curbat, cu coadă lungă și cu penaj negru-cenușiu; stancă. [Sil. ceu-că] /<bulg., sb. țavka
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CIOC1 interj. (se folosește, de obicei repetat, pentru a reda zgomotul produs de loviturile scurte, sacadate într-un obiect tare). /Onomat.
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ceucă f. Mold. Tr. V. cioacă: cetatea Neamțului stă strejuită de ceucele si vindirei Cr. [Serb. ČAVKA].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cioc! int. care reproduce sgomotul lovirii cu ciocanul.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
céucă, V. cĭoacă 1.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
2) cĭoc, interj. care arată sunetu uneĭ cĭocnirĭ încete, ca între pahare, la ușa cuĭva ș. a. V. cĭoc 1, boc, poc, toc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
cĭóc-bóc, interj. care arată sunetu repetat al cĭocanuluĭ saŭ al altor corpurĭ izbitoare. Cînd e maĭ prelung, se zice cĭóca-bóca (cp. cu ung. csonká-bonka, cĭung). De unde să știe el ce-ĭ cĭoca-boca, de unde să știe el cum să procedeze în asemenea afacere?
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
cĭóca-bóca, V. cĭoc-boc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ceucă (reg.) (desp. ceu-) s. f., g.-d. art. ceucii; pl. ceuci
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
cioc1/cioc-cioc/cioc-cioc-cioc/cioc, cioc, cioc interj.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
cioc-cioc v. cioc1
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
cioc-cioc v. cioc1
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ceucă (ceu-) s. f., g.-d. art. ceucii; pl. ceuci
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cioc1/cioc-cioc interj.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ceucă s. f. (sil. ceu-), g.-d. art. ceucii; pl. ceuci
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cioc/cioc-cioc interj.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cioc.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CEUCĂ s. v. stăncuță.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CIOC interj. toc! (~!, ~! se aude la ușă.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CEUCĂ s. (ORNIT.; Coloeus monedula) stancă, stăncuță, (reg.) cioacă, ciochiță, ciorică, ciovică, crancău, lisarcă, stăncușoară, cioară-gulerată, cioară-pucioasă, papagal-țigănesc, porumbel-țigănesc.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CIOC interj. toc. (~! ~! se aude la ușă.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
cioc interj. – Poc, boc; imită zgomotul produs de o lovitură ritmică sau cel puțin repetată. Se folosește de obicei cu duplicare cioc, cioc, sau alternanța cioc, boc, cioc, poc. – Mr. cioc. Creație expresivă, ca boc, toc, poc, coincide cu alte formații de același tip, cf. rus. čok „zgomot produs de o izbitură”, de unde čokatsĭa „a ciocni paharele închinînd”, it. ciocco, fr. choc, sp. choque, etc. Cf. Schuchardt, ZRPh., XV, 104; Berneker 159. Der. cioc, s. n. (plisc, clonț; fam., gură; vîrf, capăt; pinten; barbișon; mînerul cleștelui; parte încovoiată a mai multor instrumente; cîrlig, pană de încondeiat ouăle de Paști; suviță, cîrlionț; Arg., înșelăciune, cursă), al cărui sens fundamental se explică prin zgomotul pe care îl produce ciocul, mai cu seamă atunci cînd păsările de curte își caută hrana, cf. mr. cioc „cioc”, megl. cioc „ciocan”, alb. čok „cioc”. S-au căutat, pentru acest cuvînt, origini în afara limbii rom.: un ciop, care ar proveni din pol. dziob, ceh. djob, rus. zob „gușă” (Cihac, II, 53); alb. čok (Meyer 448; Pușcariu, Lr., 265); lat. *tiucus, din gr. τύϰος (Philippide, Bausteine, 56; Philippide, II, 705; Pascu, I, 192). Totuși nu este necesar să se caute atît de departe, deoarece în sl. au fost foarte productive rădăcinile čok-, čuk-, čikati „a lovi”; însă este mai potrivită posibilitatea unei creații spontane a rom., cf. Rosetti, II, 114. Ciocancă, s. f. (cîrlig, cange), poate fi un amestec de la cioc și cange (DAR). Ciocot, s. n. (ciucure; titirezul morii de grîu). – Der. ciocoti, vb. (despre păsări, a-și căuta hrana; despre animale, a mînca; a face zgomot mîncînd; a face zgomot lucrînd); der de la cioc, ca bocoti de la boc; ciocotniță, s. f. (vorbăreț, gureș; parazit, linge-blide, pomanagiu), cf. ciocoi; ciocotniți, vb. (înv., a trăi ca un parazit). Ciocoroi, s. n. (cîrlig, cange). Ciuc, s. n. (tîrnăcop), cf. bg. čuk „ciocan”. – Der. ciuceu, s. n. (Trans., secure). Cf. cioacă, ciocălău, ciocan, ciocni, ciochină, ciorchină, ciocîrlan, ciucă, ciucure.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
cioc1 adv. (reg.) nimic; deloc.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ceucă, ceuce, s.f. Specie de cioară mică; stăncuță (Corvus monedula): „Ceucile țâță i-or da, / Păsările-or ciripti, / Siu țî l-or adurni” (Țiplea, 1906: 424). – Din bg., srb. čavka (DLRM, DEX, MDA).
- sursa: DRAM 2021 (2021)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ciocă², s.f. v. cioică („pui de cioară; ceucă”).
- sursa: DRAM 2021 (2021)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ciocă¹, s.f. v. cioacă („baston”).
- sursa: DRAM 2021 (2021)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ceucă, ceuce, s.f. – (ornit.) Specie de cioară mică; stăncuță: „Ceucile țâță i-or da, / Păsările-or ciript’i, / Siu țî l-or adurni” (Țiplea, 1906: 424). – Din bg., srb. čavka (Șăineanu, Scriban, DLRM, DEX, MDA) < vsl. čeǐka, čavǔka (Scriban).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ciocă2, s.f. – v. cioică („pui de cioară; ceucă”).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ciocă1, s.f. – v. cioacă („baston”).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ceucă, ceuce, s.n. – (ornit.) Specie de cioară mică; stăncuță: „Ceucile țâță i-or da, / Păsările-or ciript’i, / Siu țî l-or adurni” (Țiplea 1906: 424). – Din srb. čavka (DEX).
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
Cioc/a, -ă, -e, -ean, -eni v. Cioacă 3-5.
- sursa: Onomastic (1963)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: ceu-că
substantiv feminin (F46) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F4) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F46) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F4) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F46) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
ceucă, ceucisubstantiv feminin
-
- Deasupra Codrenilor... se află vestita Cetatea Neamțului, îngrădită cu pustiu, acoperită cu fulger, locuită vara de vitele fugărite de strechie și străjuită de ceucele și vindireii care au găsit-o bună de făcut cuiburi într-însa. CREANGĂ, A. 73. DLRLC
- Sus tună, Jos răsună, Ceucele s-adună (Lingurile). ȘEZ. VII 104. DLRLC
-
etimologie:
- čavka DEX '98 DEX '09
cioc / cioc-ciocinterjecție
- 1. Cuvânt care imită zgomotul produs de lovituri (repetate) într-un obiect sau într-un material dur. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: toc
- Ciocănașul bate mereu, se duce, se șterge din ochii mei, De-abia se mai aude, departe: Cioc! Cioc! Cioc! GÎRLEANU, L. 14. DLRLC
- Moșul cioc-boc, cioc-boc, pînă dădu de buzele cazanului. DELAVRANCEA, S. 249. DLRLC
- «Stă apa-n loc»? – Ba vine. – Ei! acum cioc-poc, Și roata se-nvîrtește. COȘBUC, P. I 272. DLRLC
-
etimologie:
- DEX '09 DEX '98