9 definiții pentru ciocănitură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ciocănitúră sf [At: GANE, ap. TDRG / Pl: ~ri / E: ciocănit + -ură] 1-3 Ciocănit1 (1-3).

CIOCĂNITÚRĂ, ciocănituri, s. f. Ciocănit. – Ciocăni + suf. -tură.

CIOCĂNITÚRĂ, ciocănituri, s. f. Ciocănit. – Ciocăni + suf. -tură.

CIOCĂNITÚRĂ, ciocănituri, s. f. Ciocănit. Copiii, auzind bantănitura și ciocănitura aceasta, credea într-adevăr că acolo se află tata lor, făcînd lemne. SBIERA, P. 170. Făt-Frumos porni... cînd, auzi o ciocănitură groaznică. ISPIRESCU, L. 4.

ciocănitură f. lovituri repetate de ciocan.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ciocănitúră s. f., g.-d. art. ciocănitúrii; pl. ciocănitúri

ciocănitúră s. f., g.-d. art. ciocănitúrii; pl. ciocănitúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CIOCĂNITÚRĂ s. v. bătaie.

CIOCĂNITU s. bătaie, bocăneală, bocănire, bocănit, bocănitură, ciocăneală, ciocănire, ciocănit, (reg.) tocănire, tocănit. (Se aude o ~ în ușă.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

ciocănitură, ciocănituri s. f. v. ciocăneală.

Intrare: ciocănitură
ciocănitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciocănitu
  • ciocănitura
plural
  • ciocănituri
  • ciocăniturile
genitiv-dativ singular
  • ciocănituri
  • ciocăniturii
plural
  • ciocănituri
  • ciocăniturilor
vocativ singular
plural

ciocănitură

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Copiii, auzind bantănitura și ciocănitura aceasta, credea într-adevăr că acolo se află tata lor, făcînd lemne. SBIERA, P. 170.
      surse: DLRLC
    • Făt-Frumos... porni; cînd, auzi o ciocănitură groaznică. ISPIRESCU, L. 4.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Ciocăni + sufix -tură.
    surse: DEX '98 DEX '09