4 intrări

24 de definiții

ciocănít2, ~ă a [At: BARCIANU / Pl: ~iți, ~e / E: ciocăni] 1 Care a fost lovit cu ciocanul (1). 2 Prelucrat cu ciocanul (1). 3 (Îs) Fier ~ Fier forjat.

ciocănít1 sn [At: GALACTION, O. I, 164 / Pl: ~uri / E: ciocăni] 1-3 Ciocănire (1-3).

CIOCĂNÍT, ciocănituri, s. n. Faptul de a ciocăni; zgomot produs de lovituri repetate într-un corp tare; ciocănitură. – V. ciocăni.

CIOCĂNÍT, ciocănituri, s. n. Faptul de a ciocăni; zgomot produs de lovituri repetate într-un corp tare; ciocănitură. – V. ciocăni.

CIOCĂNÍT, ciocănituri, s. n. Zgomot produs de lovituri repetate (cu ciocanul sau cu alte obiecte); ciocănitură. Am auzit un ciocănit ușor în fereastră.Fig. Agripina căzu la umbra unui stog și ascultă, cît o mai puteau lăsa să asculte răzvrătirea sîngelui și ciocănitul inimii. GALACTION, O. I 164.

ciocănít s. n., pl. ciocăníturi

CIOCĂNÍT s. v. bătaie.

CIOCĂNÍT ~uri n. 1) v. A CIOCĂNI. 2) Zgomot caracteristic produs de o ființă sau de un obiect care ciocănește. /v. a ciocăni

ciocăní [At: URECHE, ap. TDRG / V: cionc~ / Pzi: ~nésc, 3 ~néște, ciócăne / E: ciocan] 1 vta A lovi cu ciocanul într-un corp tare. 2 vta A bate cu un obiect tare Cf bocăni. 3 vi A bate repetat (cu degetul sau cu un obiect) într-un corp tare. 4 vi A bate cu degetul (îndoit) în ușă, în fereastră (pentru a solicita intrarea, pentru a atrage atenția etc.). 5 vt A lovi ușor cu degetele în toracele sau în abdomenul unui pacient, pentru a cerceta starea unor organe interne. 6-7 vti A lovi (ceva cu scopul de a sparge sau) în cineva pentru a-i provoca durere. 8 vt (Pfm) A ciocni în sănătatea cuiva. 9 vta (D. păsări) A lovi cu ciocul Cf toca, tocăni. 10 vt (Fig) A se certa cu cineva. 11 vt (Fig) A cicăli pe cineva Si: a pisa, a toca, a tocăni. 12 vtrr (Fam) A (se) bate ușor. 13 vi A lucra ceva lovind cu ciocanul. 14 vi (Pex) A lucra la unele lucruri (mărunte).

CIOCĂNÍ, ciocănesc, vb. IV. 1. Intranz. A bate repetat (cu degetul sau cu un obiect) într-un corp tare; spec. a bate cu degetul (îndoit) în ușă, în fereastră (pentru a solicita intrarea, pentru a atrage atenția etc.). ♦ Tranz. A lovi ușor cu degetele în toracele sau în abdomenul unui pacient, pentru a cerceta starea unor organe interne. ♦ Tranz. și refl. recipr. (Fam.) A (se) bate (ușor). 2. Intranz. A lucra ceva lovind cu ciocanul1; p. ext. a face, a lucra unele lucruri (mărunte). 3. Tranz. Fig. A bate la cap; a cicăli, a pisa. [Prez. ind. și: ciócăn] – Din ciocan1.

CIOCĂNÍ, ciocănesc, vb. IV. 1. Intranz. A bate repetat (cu degetul sau cu un obiect) într-un corp tare; spec. a bate cu degetul (îndoit) în ușă, în fereastră (pentru a solicita intrarea, pentru a atrage atenția etc.). ♦ Tranz. A lovi ușor cu degetele în toracele sau în abdomenul unui pacient, pentru a cerceta starea unor organe interne. ♦ Tranz. și refl. recipr. (Fam.) A (se) bate (ușor). 2. Intranz. A lucra ceva lovind cu ciocanul1; p. ext. a face, a lucra unele lucruri (mărunte). 3. Tranz. Fig. A bate la cap; a cicăli, a pisa. [Prez. ind. și: ciócăn] – Din ciocan1.

CIOCĂNÍ, ciocănesc, vb. IV. (Uneori urmat de determinări introduse prin prep. «în» sau «la») 1. Intranz. A Date repetat cu degetul sau cu un obiect într-un corp tare. Mama a mai ciocănit în gard. i-a spus tatei să bată și el, să caute vreo piatră, vreun lemn, ca să bată mai tare. PAS, Z. I 177. Ciocăni enervat în geam. SAHIA, N. 103. ◊ (Poetic) Ca-ntr-o fierărie depărtată Ciocănește ploaia-n picuri grei Peste fundul văii, unde spumegată Bîrzava-și îndrugă murmur atu! ei. DEȘLIU, N. 51. Și-a plecat fruntea pe umărul lui, deasupra inimii. Acea inimă ciocănea cu putere. SADOVEANU, M. C. 81. ♦ A bate de repetate ori cu degetul în ușă sau în fereastră, cerînd intrare sau spre a atrage atenția celor dinăuntru; a bate la ușă sau la fereastră. V. bocăni. M-apropiai de fereastră, privind, și ciocănii ușor cu două degete. Trecu un timp de tăcere. Ciocănii a doua oară. De data asta simții un zgomot. După puțin ușa se deschise. DUNĂREANU, CH. 116. La ușă se ducea Și-n ușă ciocănea și bocănea. ȘEZ. IV 155. ◊ Tranz. (Subiectul este medicul) A examina prin loviri ușoare cu degetele în toracele sau abdomenul pacientului pentru a cerceta starea organelor interne; a percuta. ♦ Refl. reciproc. (Rar, despre păsări) A se. apuca cu ciocul, a se ciuguli. Găinile și plăcile veniră din toate părțile ca niște copii ascultători; se îmbulzeau și se ciocăneau la picioarele ei. REBREANU, R. I 152. 2. Intranz. A lucra lovind cu ciocanul. Pe marginea drumului, din cînd în cînd, dă de pietrarii care ciocănesc din zori de zi pînă la apusul soarelui. SLAVICI, O. I 69. ◊ Tranz. Fig. Bun ciocan te-a ciocănit, Că frumos te-a potrivit. PANN, P. V. I 4. ♦ (Familiar) A lucra, a face cîte ceva. I-a rămas socrul, damblagiu, înainte mai ciocănea și el și mai scotea ceva. PAS, Z. II 203. 3. Tranz. Fig. A bate la cap, a sta cu gura pe cineva, a plictisi cu diferite cereri; a cicăli, a pisa. – Prez. ind. pers. 3 și: (regional) ciocăne (ȘEZ. IV 152).

!ciocăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ciocănésc/ciócăn, imperf. 3 sg. ciocăneá; conj. prez. 3 să ciocăneáscă/să ciócăne

CIOCĂNÍ vb. a bate, a bocăni, a pocăni, (înv. și reg.) a suna, (reg.) a bontăni, a toca, a tocăni. (~ cineva la ușă.)

CIOCĂNÍ vb. v. bodogăni, cicăli, dăscăli, percuta, plictisi, sâcâi.

A CIOCĂNÍ ~ésc 1. intranz. 1) A bate cu ciocanul (sau cu un alt obiect). 2) A produce un zgomot prin lovirea repetată (într-un obiect tare); a bocăni. ~ la ușă. 2. tranz. 1) med. A examina prin lovituri ușoare cu degetul (sau cu un instrument). 2) (persoane) A deranja întruna și insistent cu același lucru; a pisa; a plictisi; a necăji. 3) (mai ales copii) A bate ușor. /Din ciocan

ciocănì v. 1. a lovi cu ciocanul sau cu ciocul; 2. fig. a supăra cu întrebări, a nu înceta cu cereri.

cĭocănésc v. tr. (d. cĭocan; rus. čekanitĭ, a cĭocăni). Lovesc cu cĭocanu saŭ cu cĭocu. Bocănesc, bat (de ex., la ușă). Fig. Sfătuĭesc mult timp: eŭ destul l-am cĭocănit, dar el nu m’a ascultat. Bat capu, plictisesc cu vorba.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ciocănít s. n., pl. ciocăníturi

CIOCĂNIT s. bătaie, bocăneală, bocănire, bocănit, bocănitură, ciocăneală, ciocănire, ciocănitură, (reg.) tocănire, tocănit. (Se aude un ~ la ușă.)

ciocăní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciocănésc, imperf. 3 sg. ciocăneá; conj. prez. 3 sg. și pl. ciocăneáscă

ciocăni vb. v. BODOGĂNI. CICĂLI. DĂSCĂLI. PERCUTA. PLICTISI. SÎCÎI.

CIOCĂNI vb. a bate, a bocăni, a pocăni, (înv. și reg.) a suna, (reg.) a bontăni, a toca, a tocăni. (~ cineva la usă.)


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

CIOCĂNÍT, -Ă, ciocăniți, -te, adj. v. CIOCĂNI. – [DEX ’98]

a o ciocăni la vârf expr. (adol., obs.) a se masturba.

ciocăni, ciocănesc I v. t. (obs.d. bărbați) a avea contact sexual cu o femeie. II v. r. (d. femeie) a avea contact sexual cu un bărbat.

Intrare: ciocăni (1 ciocăn)
ciocăni (1 ciocăn) verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a
verb (VT334)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ciocăni
  • ciocănire
  • ciocănit
  • ciocănitu‑
  • ciocănind
  • ciocănindu‑
singular plural
  • ciocăne
  • ciocăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ciocăn
(să)
  • ciocăn
  • ciocăneam
  • ciocănii
  • ciocănisem
a II-a (tu)
  • ciocăni
(să)
  • ciocăni
  • ciocăneai
  • ciocăniși
  • ciocăniseși
a III-a (el, ea)
  • ciocăne
(să)
  • ciocăne
  • ciocănea
  • ciocăni
  • ciocănise
plural I (noi)
  • ciocănim
(să)
  • ciocănim
  • ciocăneam
  • ciocănirăm
  • ciocăniserăm
  • ciocănisem
a II-a (voi)
  • ciocăniți
(să)
  • ciocăniți
  • ciocăneați
  • ciocănirăți
  • ciocăniserăți
  • ciocăniseți
a III-a (ei, ele)
  • ciocăne
(să)
  • ciocăne
  • ciocăneau
  • ciocăni
  • ciocăniseră
Intrare: ciocăni (1 ciocănesc)
ciocăni (1 ciocănesc) verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ciocăni
  • ciocănire
  • ciocănit
  • ciocănitu‑
  • ciocănind
  • ciocănindu‑
singular plural
  • ciocănește
  • ciocăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ciocănesc
(să)
  • ciocănesc
  • ciocăneam
  • ciocănii
  • ciocănisem
a II-a (tu)
  • ciocănești
(să)
  • ciocănești
  • ciocăneai
  • ciocăniși
  • ciocăniseși
a III-a (el, ea)
  • ciocănește
(să)
  • ciocănească
  • ciocănea
  • ciocăni
  • ciocănise
plural I (noi)
  • ciocănim
(să)
  • ciocănim
  • ciocăneam
  • ciocănirăm
  • ciocăniserăm
  • ciocănisem
a II-a (voi)
  • ciocăniți
(să)
  • ciocăniți
  • ciocăneați
  • ciocănirăți
  • ciocăniserăți
  • ciocăniseți
a III-a (ei, ele)
  • ciocănesc
(să)
  • ciocănească
  • ciocăneau
  • ciocăni
  • ciocăniseră
Intrare: ciocănit (bătaie)
ciocănit (bătaie) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciocănit
  • ciocănitul
  • ciocănitu‑
plural
  • ciocănituri
  • ciocăniturile
genitiv-dativ singular
  • ciocănit
  • ciocănitului
plural
  • ciocănituri
  • ciocăniturilor
vocativ singular
plural
Intrare: ciocănit (adj.)
ciocănit (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciocănit
  • ciocănitul
  • ciocănitu‑
  • ciocăni
  • ciocănita
plural
  • ciocăniți
  • ciocăniții
  • ciocănite
  • ciocănitele
genitiv-dativ singular
  • ciocănit
  • ciocănitului
  • ciocănite
  • ciocănitei
plural
  • ciocăniți
  • ciocăniților
  • ciocănite
  • ciocănitelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)