2 definiții pentru ciocârteu

cĭocîltéŭ și -îrtéŭ n., pl. eĭe (ung. csikoltó, csikoltyu). Vest. Marele piron care ține jugu fixat în proțap. – În Trans. -tăŭ. În Olt. și teglicĭ, în Tel. tiglicĭ.

cĭocîrtéŭ, V. cĭocîlteŭ.

Intrare: ciocârteu
ciocârteu
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.