8 definiții pentru ciocâlteu
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ciocâltiu sn vz ciocâlteu
ciocălteu n. cuiu prin jugul carului. [Cf. cioacă].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cĭocîltéŭ și -îrtéŭ n., pl. eĭe (ung. csikoltó, csikoltyu). Vest. Marele piron care ține jugu fixat în proțap. – În Trans. -tăŭ. În Olt. și teglicĭ, în Tel. tiglicĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CIOCÂLTEU s. (TEHN.) cui, (Olt. și vestul Munt.) teglici. (~ la jug.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CIOCÂLTEU s. v. măsea.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ciocîlteu s. v. MĂSEA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CIOCÎLTEU s. (TEHN.) cui, (Olt. și vestul Munt.) teglici. (~ la jug.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
ciocîlteu (-eie), s. n. – 1. Cui, știft, diblu. – 2. La plug, japiță. – Der. ciocîrteu, ciocîltău. Mag. csikoltó (Scriban, Arhiva, 1912).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| substantiv neutru (N42) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||