5 definiții pentru ciublă

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ciublă sf [At: LIUBA – IANA, M. 100 / Pl: ~le / E: mg csobolyó] (Reg) Vas (de lut sau de lemn) spart la gură.

cĭúblă f., pl. e (var. din cîblă). Mold. sud. Un vas compus din doage, cu o capacitate de 10 litri și întrebuințat la măsurat lucrurĭ uscate. Cantitate egală cu cuprinsu uneĭ cĭuble.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ciublă (-le), s. f. – (Trans.) Cană. Mag. csobolyó (DAR); după Lacea, Dacor., IV, 779, din germ. Kübel, dar fonetismul se opune acestei explicații.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ciublă, ciuble, s.f. (reg.) vas de pământ spart la gură; zebeleș.[1]

  1. zebeleș, dat ca sinonim, nu are intrare autonomă în DAR — Ladislau Strifler
Intrare: ciublă
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciublă
  • ciubla
plural
  • ciuble
  • ciublele
genitiv-dativ singular
  • ciuble
  • ciublei
plural
  • ciuble
  • ciublelor
vocativ singular
plural
cioblă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.