2 intrări

19 definiții

ciobănít sn [At: DA ms / Pl: ? / E: ciobani] 1-2 Ciobănire (1-2).

CIOBĂNÍT s. n. Ciobănie. – V. ciobăni.

CIOBĂNÍT s. n. Ciobănie. – V. ciobăni.

CIOBĂNÍT s. n. Ciobănie. Am, din ciobănitul meu, douăzeci de oi, le dau pe toate [la turma de oi a gospodăriei colective], că n-am casă, n-am pe nimeni, trăiesc pe la tîrle de oi străine. CAMILAR, TEM. 122.

ciobăní [At: ALECSANDRI, T. 613 / Pzi: ~nésc / E: cioban2] 1 vi A fi cioban (1). 2 vt A face pe cineva cioban2 (1).

CIOBĂNÍ, ciobănesc, vb. IV. Intranz. A fi cioban, a sluji ca cioban. ♦ Refl. A se face cioban. – Din cioban.

CIOBĂNÍ, ciobănesc, vb. IV. Intranz. A fi cioban, a sluji ca cioban. ♦ Refl. A se face cioban. – Din cioban.

CIOBĂNÍ, ciobănesc, vb. IV. Intranz. A fi cioban, a sluji ca cioban. O dată am ciobănit o vară, cu gînd ca toamna, cu cîștigul, să-mi cumpăr dinți. CAMILAR, TEM. 40. Am învățat a cînta din fluier... să giuri c-am ciobănit de cînd îs pe lume. ALECSANDRI, T. 613. ◊ Refl. A se face cioban. Miul mi se ciobănea, Cu oițele-mi pornea Și-n pășune le mîna. TEODORESCU, P. P. 502.

ciobăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciobănésc, imperf. 3 sg. ciobăneá; conj. prez. 3 să ciobăneáscă

ciobăní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciobănésc, imperf. 3 sg. ciobăneá; conj. prez. 3 sg. și pl. ciobăneáscă

CIOBĂNÍ vb. a păstori, (înv. și reg.) a păcurări. (~ de mai mulți ani.)

A SE CIOBĂNÍ mă ~ésc intranz. A deveni cioban. /Din cioban

A CIOBĂNÍ ~ésc 1. intranz. A practica ocupația de cioban; a fi cioban. 2. tranz. A face să se ciobănească. /Din cioban

ciobănì v. a fi, a șe face cioban: foaie verde și o lalea, Miul mi se ciobănia POP.

2) cĭobănésc v. intr. Îs cĭoban, trăĭesc ca cĭoban.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CIOBĂNÍ vb. a păstori, (înv. și reg.) a păcurări. (~ de mai mulți ani.)


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

ciobăni, ciobănesc v. t. a viola.

Intrare: ciobăni
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) ciobăni ciobănire ciobănit ciobănind singular plural
ciobănește ciobăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) ciobănesc (să) ciobănesc ciobăneam ciobănii ciobănisem
a II-a (tu) ciobănești (să) ciobănești ciobăneai ciobăniși ciobăniseși
a III-a (el, ea) ciobănește (să) ciobănească ciobănea ciobăni ciobănise
plural I (noi) ciobănim (să) ciobănim ciobăneam ciobănirăm ciobăniserăm, ciobănisem*
a II-a (voi) ciobăniți (să) ciobăniți ciobăneați ciobănirăți ciobăniserăți, ciobăniseți*
a III-a (ei, ele) ciobănesc (să) ciobănească ciobăneau ciobăni ciobăniseră
Intrare: ciobănit
ciobănit substantiv neutru
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ciobănit ciobănitul
plural
genitiv-dativ singular ciobănit ciobănitului
plural
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)