2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ciobăní [At: ALECSANDRI, T. 613 / Pzi: ~nésc / E: cioban2] 1 vi A fi cioban (1). 2 vt A face pe cineva cioban2 (1).

CIOBĂNÍ, ciobănesc, vb. IV. Intranz. A fi cioban, a sluji ca cioban. ♦ Refl. A se face cioban. – Din cioban.

CIOBĂNÍ, ciobănesc, vb. IV. Intranz. A fi cioban, a sluji ca cioban. ♦ Refl. A se face cioban. – Din cioban.

CIOBĂNÍ, ciobănesc, vb. IV. Intranz. A fi cioban, a sluji ca cioban. O dată am ciobănit o vară, cu gînd ca toamna, cu cîștigul, să-mi cumpăr dinți. CAMILAR, TEM. 40. Am învățat a cînta din fluier... să giuri c-am ciobănit de cînd îs pe lume. ALECSANDRI, T. 613. ◊ Refl. A se face cioban. Miul mi se ciobănea, Cu oițele-mi pornea Și-n pășune le mîna. TEODORESCU, P. P. 502.

A SE CIOBĂNÍ mă ~ésc intranz. A deveni cioban. /Din cioban

A CIOBĂNÍ ~ésc 1. intranz. A practica ocupația de cioban; a fi cioban. 2. tranz. A face să se ciobănească. /Din cioban

ciobănì v. a fi, a se face cioban: foaie verde și o lalea, Miul mi se ciobănia POP.

2) cĭobănésc v. intr. Îs cĭoban, trăĭesc ca cĭoban.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ciobăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciobănésc, imperf. 3 sg. ciobăneá; conj. prez. 3 să ciobăneáscă

ciobăní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciobănésc, imperf. 3 sg. ciobăneá; conj. prez. 3 sg. și pl. ciobăneáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CIOBĂNÍ vb. a păstori, (înv. și reg.) a păcurări. (~ de mai mulți ani.)

CIOBĂNI vb. a păstori, (înv. și reg.) a păcurări. (~ de mai mulți ani.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

ciobăni, ciobănesc v. t. a viola.

Intrare: ciobănire
ciobănire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciobănire
  • ciobănirea
plural
  • ciobăniri
  • ciobănirile
genitiv-dativ singular
  • ciobăniri
  • ciobănirii
plural
  • ciobăniri
  • ciobănirilor
vocativ singular
plural
Intrare: ciobăni
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ciobăni
  • ciobănire
  • ciobănit
  • ciobănitu‑
  • ciobănind
  • ciobănindu‑
singular plural
  • ciobănește
  • ciobăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ciobănesc
(să)
  • ciobănesc
  • ciobăneam
  • ciobănii
  • ciobănisem
a II-a (tu)
  • ciobănești
(să)
  • ciobănești
  • ciobăneai
  • ciobăniși
  • ciobăniseși
a III-a (el, ea)
  • ciobănește
(să)
  • ciobănească
  • ciobănea
  • ciobăni
  • ciobănise
plural I (noi)
  • ciobănim
(să)
  • ciobănim
  • ciobăneam
  • ciobănirăm
  • ciobăniserăm
  • ciobănisem
a II-a (voi)
  • ciobăniți
(să)
  • ciobăniți
  • ciobăneați
  • ciobănirăți
  • ciobăniserăți
  • ciobăniseți
a III-a (ei, ele)
  • ciobănesc
(să)
  • ciobănească
  • ciobăneau
  • ciobăni
  • ciobăniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ciobăni

  • 1. A fi cioban, a sluji ca cioban.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: păcurări păstori 2 exemple
    exemple
    • O dată am ciobănit o vară, cu gînd ca toamna, cu cîștigul, să-mi cumpăr dinți. CAMILAR, TEM. 40.
      surse: DLRLC
    • Am învățat a cînta din fluier... să giuri c-am ciobănit de cînd îs pe lume. ALECSANDRI, T. 613.
      surse: DLRLC
    • 1.1. reflexiv A se face cioban.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Miul mi se ciobănea, Cu oițele-mi pornea Și-n pășune le mîna. TEODORESCU, P. P. 502.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • cioban
    surse: DEX '09 DEX '98