11 definiții pentru ciobănie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ciobăníe1 sf [At: H II, 118 / Pl: ~ii / E: cioban2 + -ie] 1 Meseria de cioban2 (1). 2 Situația de cioban2 (1).

ciobănie2 sf [At: DA / Pl: ~ii / E: ns cf cioban1] (Reg) Vas de doage cu fundul dublu, având capacitatea de 10-12 l, cu care se duce apă lucrătorilor la câmp. corectată

CIOBĂNÍE s. f. Ocupația ciobanului; situația de cioban; ciobănit. – Cioban + suf. -ie.

CIOBĂNÍE s. f. Ocupația ciobanului; situația de cioban; ciobănit. – Cioban + suf. -ie.

CIOBĂNÍE s. f. Slujbă (sau stare) de cioban. M-am dus la ciobănie și am slujit la niște baci de ceea parte a muntelui. SADOVEANU, N. F. 17. Toată tinerețea și-o petrecuse la ciobănie, în pîcla munților, cu buciumul, cu oile. SADOVEANU, O. III 305. Munte, munte, piatră seacă! Lasă voinicii să treacă, Să treacă la ciobănie. ALECSANDRI, P. P. 294.

CIOBĂNÍE f. 1) Ocupație a ciobanului; oierit. 2) Stare de cioban. [Art. ciobănia; G.-D. ciobăniei; Sil. -ni-e] /cioban + suf. ~ie

ciobănie f. starea, traiul de cioban.

cĭobăníe f. Ocupațiunea de cĭoban, vĭața cĭobănească.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ciobăníe s. f., art. ciobănía, g.-d. ciobăníi, art. ciobăníei

ciobăníe s. f., art. ciobănía, g.-d. ciobăníi, art. ciobăníei


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CIOBĂNIE s. oierit, păstorie, păstorit, (rar) oierie, păstorire, (înv. și reg.) păcurărie, (reg.) păcurărit. (Se ocupă cu ~.)

Intrare: ciobănie
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciobănie
  • ciobănia
plural
genitiv-dativ singular
  • ciobănii
  • ciobăniei
plural
vocativ singular
plural

ciobănie

etimologie:

  • Cioban + sufix -ie.
    surse: DEX '98 DEX '09