3 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CIOBĂNEÁSCĂ f. mai ales art. 1) Dans popular executat de bărbați, fiecare din ei ținând o bâtă în mână, și însoțit de strigături; mocănească. 2) Melodie după care se execută acest dans. /cioban + suf. ~ească

ciobănesc, ~ească a [At: BELDIMAN, TR. 385 / Pl: ~ești / E: cioban + -esc] 1 De cioban2 (1). 2 Pastoral. 3 Al ciobanului2 (1).

ciobăní [At: ALECSANDRI, T. 613 / Pzi: ~nésc / E: cioban2] 1 vi A fi cioban (1). 2 vt A face pe cineva cioban2 (1).

CIOBĂNÉSC, -EÁSCĂ, ciobănești, adj. Care aparține ciobanului, privitor la cioban, specific ciobanului. ◊ Câine ciobănesc = nume dat unor rase de câini mari și puternici, folosiți de obicei pentru paza turmelor și a stânii. – Cioban + suf. -esc.

CIOBĂNÍ, ciobănesc, vb. IV. Intranz. A fi cioban, a sluji ca cioban. ♦ Refl. A se face cioban. – Din cioban.

CIOBĂNÍ, ciobănesc, vb. IV. Intranz. A fi cioban, a sluji ca cioban. ♦ Refl. A se face cioban. – Din cioban.

CIOBĂNÉSC, -EASCĂ, ciobănești, adj. Care aparține ciobanului, privitor la cioban, specific ciobanului. ◊ Câine ciobănesc = rasă de câine mare și puternic, folosită de obicei pentru paza turmelor și a stânii. – Cioban + suf. -esc.

CIOBĂNÉSC, -EÁSCĂ, ciobănești, adj. De cioban; care aparține ciobanului. Cîine ciobănesc. Măciucă ciobănească.

CIOBĂNÍ, ciobănesc, vb. IV. Intranz. A fi cioban, a sluji ca cioban. O dată am ciobănit o vară, cu gînd ca toamna, cu cîștigul, să-mi cumpăr dinți. CAMILAR, TEM. 40. Am învățat a cînta din fluier... să giuri c-am ciobănit de cînd îs pe lume. ALECSANDRI, T. 613. ◊ Refl. A se face cioban. Miul mi se ciobănea, Cu oițele-mi pornea Și-n pășune le mîna. TEODORESCU, P. P. 502.

CIOBĂNÉSC ~eáscă (~éști) Care ține de ciobani; propriu ciobanilor; păstoresc. Câine ~. /cioban + suf. ~esc

A SE CIOBĂNÍ mă ~ésc intranz. A deveni cioban. /Din cioban

A CIOBĂNÍ ~ésc 1. intranz. A practica ocupația de cioban; a fi cioban. 2. tranz. A face să se ciobănească. /Din cioban

ciobănesc a. de cioban: să-mi dai glugă ciobănească POP. ║ ciobănește, adv. ca ciobanii, după obiceiul ciobanilor: băiatul se pune ciobănește într’un genunchiu CR.

ciobănì v. a fi, a se face cioban: foaie verde și o lalea, Miul mi se ciobănia POP.

1) cĭobănésc, -eáscă adj. De cĭoban.

2) cĭobănésc v. intr. Îs cĭoban, trăĭesc ca cĭoban.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ciobănésc adj. m., f. ciobăneáscă; pl. m. și f. ciobănéști

ciobăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciobănésc, imperf. 3 sg. ciobăneá; conj. prez. 3 să ciobăneáscă

ciobănésc adj. m., f. ciobăneáscă; pl. m. și f. ciobănéști

ciobăní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciobănésc, imperf. 3 sg. ciobăneá; conj. prez. 3 sg. și pl. ciobăneáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CIOBĂNÉSC adj. v. pastoral.

arată toate definițiile

Intrare: ciobănească
ciobănească substantiv feminin
substantiv feminin (F86)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciobănească
  • ciobăneasca
plural
genitiv-dativ singular
  • ciobănești
  • ciobăneștii
plural
vocativ singular
plural
Intrare: ciobănesc
ciobănesc adjectiv
adjectiv (A81)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciobănesc
  • ciobănescul
  • ciobănescu‑
  • ciobănească
  • ciobăneasca
plural
  • ciobănești
  • ciobăneștii
  • ciobănești
  • ciobăneștile
genitiv-dativ singular
  • ciobănesc
  • ciobănescului
  • ciobănești
  • ciobăneștii
plural
  • ciobănești
  • ciobăneștilor
  • ciobănești
  • ciobăneștilor
vocativ singular
plural
Intrare: ciobăni
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ciobăni
  • ciobănire
  • ciobănit
  • ciobănitu‑
  • ciobănind
  • ciobănindu‑
singular plural
  • ciobănește
  • ciobăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ciobănesc
(să)
  • ciobănesc
  • ciobăneam
  • ciobănii
  • ciobănisem
a II-a (tu)
  • ciobănești
(să)
  • ciobănești
  • ciobăneai
  • ciobăniși
  • ciobăniseși
a III-a (el, ea)
  • ciobănește
(să)
  • ciobănească
  • ciobănea
  • ciobăni
  • ciobănise
plural I (noi)
  • ciobănim
(să)
  • ciobănim
  • ciobăneam
  • ciobănirăm
  • ciobăniserăm
  • ciobănisem
a II-a (voi)
  • ciobăniți
(să)
  • ciobăniți
  • ciobăneați
  • ciobănirăți
  • ciobăniserăți
  • ciobăniseți
a III-a (ei, ele)
  • ciobănesc
(să)
  • ciobănească
  • ciobăneau
  • ciobăni
  • ciobăniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ciobănesc

  • 1. Care aparține ciobanului, privitor la cioban, specific ciobanului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: pastoral păcurăresc păstoresc un exemplu
    exemple
    • Câine ciobănesc. Măciucă ciobănească.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Câine ciobănesc = nume dat unor rase de câini mari și puternici, folosiți de obicei pentru paza turmelor și a stânii.
      surse: DEX '09

etimologie:

  • Cioban + sufix -esc.
    surse: DEX '09

ciobăni

  • 1. A fi cioban, a sluji ca cioban.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: păcurări păstori 2 exemple
    exemple
    • O dată am ciobănit o vară, cu gînd ca toamna, cu cîștigul, să-mi cumpăr dinți. CAMILAR, TEM. 40.
      surse: DLRLC
    • Am învățat a cînta din fluier... să giuri c-am ciobănit de cînd îs pe lume. ALECSANDRI, T. 613.
      surse: DLRLC
    • 1.1. reflexiv A se face cioban.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Miul mi se ciobănea, Cu oițele-mi pornea Și-n pășune le mîna. TEODORESCU, P. P. 502.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • cioban
    surse: DEX '09 DEX '98