opțiuni

2 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CIOBĂNÉȘTE adv. Ca ciobanii; fig. necioplit, grosolan. – Cioban + suf. -ește.

CIOBĂNÉȘTE adv. Ca ciobanii; fig. necioplit, grosolan. – Cioban + suf. -ește.

ciobănéște av [At: SEVASTOS, N. 281 / E: cioban + -ește] 1 Ca ciobanii. 2 (Spc) În felul în care joacă ciobanii.

CIOBĂNÉȘTE adv. Ca ciobanii. Îl văd copil de unsprezece ani, răzemat în bîtă ciobănește, cu opincuță strînsă pe picior. VLAHUȚĂ, O. A. 510. Băietul se pune ciobănește, într-un genunchi, îmbucă răpede ce îmbucă și-apoi se duce după trebi. CREANGĂ, P. 153.

CIOBĂNÉȘTE adv. În felul ciobanilor; cum obișnuiesc ciobanii; ca ciobanii. /cioban + suf. ~ește

cĭobănéște adv. Ca cĭobaniĭ.

CIOBĂNÍ, ciobănesc, vb. IV. Intranz. A fi cioban, a sluji ca cioban. ♦ Refl. A se face cioban. – Din cioban.

CIOBĂNÍ, ciobănesc, vb. IV. Intranz. A fi cioban, a sluji ca cioban. ♦ Refl. A se face cioban. – Din cioban.

ciobăní [At: ALECSANDRI, T. 613 / Pzi: ~nésc / E: cioban2] 1 vi A fi cioban (1). 2 vt A face pe cineva cioban2 (1).

CIOBĂNÍ, ciobănesc, vb. IV. Intranz. A fi cioban, a sluji ca cioban. O dată am ciobănit o vară, cu gînd ca toamna, cu cîștigul, să-mi cumpăr dinți. CAMILAR, TEM. 40. Am învățat a cînta din fluier... să giuri c-am ciobănit de cînd îs pe lume. ALECSANDRI, T. 613. ◊ Refl. A se face cioban. Miul mi se ciobănea, Cu oițele-mi pornea Și-n pășune le mîna. TEODORESCU, P. P. 502.

A CIOBĂNÍ ~ésc 1. intranz. A practica ocupația de cioban; a fi cioban. 2. tranz. A face să se ciobănească. /Din cioban

A SE CIOBĂNÍ mă ~ésc intranz. A deveni cioban. /Din cioban

ciobănesc a. de cioban: să-mi dai glugă ciobănească POP. ║ ciobănește, adv. ca ciobanii, după obiceiul ciobanilor: băiatul se pune ciobănește într’un genunchiu CR.

ciobănì v. a fi, a se face cioban: foaie verde și o lalea, Miul mi se ciobănia POP.

2) cĭobănésc v. intr. Îs cĭoban, trăĭesc ca cĭoban.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ciobănéște adv.

ciobănéște adv.

ciobăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciobănésc, imperf. 3 sg. ciobăneá; conj. prez. 3 să ciobăneáscă

ciobăní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciobănésc, imperf. 3 sg. ciobăneá; conj. prez. 3 sg. și pl. ciobăneáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CIOBĂNÉȘTE adv. păstorește, (înv.) păcurărește. (Trăiește ~.)

CIOBĂNEȘTE adv. păstorește, (înv.) păcurărește. (Trăiește ~)

CIOBĂNÍ vb. a păstori, (înv. și reg.) a păcurări. (~ de mai mulți ani.)

arată toate definițiile

Intrare: ciobănește
ciobănește adverb
adverb (I8)
Surse flexiune: DOR
  • ciobănește
Intrare: ciobăni
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ciobăni
  • ciobănire
  • ciobănit
  • ciobănitu‑
  • ciobănind
  • ciobănindu‑
 singular plural
  • ciobănește
  • ciobăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ciobănesc
 (să)
  • ciobănesc
  • ciobăneam
  • ciobănii
  • ciobănisem
a II-a (tu)
  • ciobănești
 (să)
  • ciobănești
  • ciobăneai
  • ciobăniși
  • ciobăniseși
a III-a (el, ea)
  • ciobănește
 (să)
  • ciobănească
  • ciobănea
  • ciobăni
  • ciobănise
plural I (noi)
  • ciobănim
 (să)
  • ciobănim
  • ciobăneam
  • ciobănirăm
  • ciobăniserăm
  • ciobănisem
a II-a (voi)
  • ciobăniți
 (să)
  • ciobăniți
  • ciobăneați
  • ciobănirăți
  • ciobăniserăți
  • ciobăniseți
a III-a (ei, ele)
  • ciobănesc
 (să)
  • ciobănească
  • ciobăneau
  • ciobăniră
  • ciobăniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ciobănește

  • 1. Ca ciobanii.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: păcurărește păstorește 2 exemple
    exemple
    • Îl văd copil de unsprezece ani, răzemat în bîtă ciobănește, cu opincuță strînsă pe picior. VLAHUȚĂ, O. A. 510.
      surse: DLRLC
    • Băietul se pune ciobănește, într-un genunchi, îmbucă răpede ce îmbucă și-apoi se duce după trebi. CREANGĂ, P. 153.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Cioban + sufix -ește.
    surse: DEX '98 DEX '09

ciobăni

  • 1. A fi cioban, a sluji ca cioban.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: păcurări păstori 2 exemple
    exemple
    • O dată am ciobănit o vară, cu gînd ca toamna, cu cîștigul, să-mi cumpăr dinți. CAMILAR, TEM. 40.
      surse: DLRLC
    • Am învățat a cînta din fluier... să giuri c-am ciobănit de cînd îs pe lume. ALECSANDRI, T. 613.
      surse: DLRLC
    • 1.1. reflexiv A se face cioban.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Miul mi se ciobănea, Cu oițele-mi pornea Și-n pășune le mîna. TEODORESCU, P. P. 502.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • cioban
    surse: DEX '09 DEX '98