15 definiții pentru cioarsă gioarsă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cioársă sf [At: I. CR. I, 121 / V: gio~ / Pl: ~e / E: fo ciors, ucr черсать „a zgâria”] 1 (Înv; reg) Coasă tocită. 2 (Înv, reg; fig) Bătrân ramolit. 3 (Înv; reg; îf gioarsă) Cocioabă. 4 (Reg) Capră (de joc). 5 (Reg) Obiect de îmbrăcăminte uzat. corectată

CIOÁRSĂ, cioarse, s. f. (Înv. și reg.) Unealtă cu tăișul uzat. ♦ Obiect de îmbrăcăminte uzat. [Var.: gioársă s. f.] – Cf. ucr. cersati „a zgâria”.

CIOÁRSĂ, cioarse, s. f. Unealtă cu tăișul uzat, care taie rău. ♦ Obiect de îmbrăcăminte uzat. [Var.: gioársă s. f.] – Cf. ucr. cersati „a zgâria”.

CIOÁRSĂ, cioarse, s. f. Obiect de tăiat (cuțit, coasă, sabie, topor etc.) vechi, tocit sau știrbit, care taie rău. Niște cioarse, de nici o treabă. La TDRG. Prăjina căzînd... Muțului frînge cioarsa în teacă. BUDAI-DELEANU, Ț. 455. – Pronunțat: doar-.

CIOÁRSĂ ~e f. reg. Unealtă cu tăișul uzat, care taie rău. [G.-D. cioarsei] /cf. ucr. țersati

cioarsă f. Mold. cuțit vechiu și tocit. [V. ciorsăi].

cĭoársă f., pl. e (d. a cĭorsăi). Instrument (maĭ ales cuțit) prost. – Și cĭorsac, gĭoarsă, gĭoablă și rablă. V. custură.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cioársă (tăiș uzat) (înv., reg.) s. f., g.-d. art. cioársei; pl. cioárse

cioársă s. f., g.-d. art. cioársei; pl. cioárse


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CIOÁRSĂ s. (reg.) rujdă, rujdulă, (Mold. și Bucov.) bulicher, (prin Ban.) buzdură. (O ~ de cuțit.)

CIOARSĂ s. (reg.) rujdă, rujdulă, (Mold. și Bucov.) bulicher, (prin Ban.) buzdură. (O ~ de cuțit.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cioársă (gioarsă), cioárse, s.f. (pop.) 1. cuțit, coasă, topor, sabie care nu mai taie, sunt tocite și știrbite; custură, bleau, bordeac; (despre oameni) căzătură, babalâc, tombateră. 2. (reg.) arșic prăpădit, capră de joc roasă.

cioársă, cioarse, (ciors), s.f. – (reg.). 1. Soi (rău); obiect uzat (Memoria, 2004). 2. Cuțit, coasă, topor care nu mai taie, pentru că e tocit, știrb. 3. Cârpă. ♦ (onom.) Ciors, nume de familie în Maramureș. – Cf. ucr. cersati „a zgâria” (DEX, MDA).

Intrare: cioarsă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cioarsă
  • cioarsa
plural
  • cioarse
  • cioarsele
genitiv-dativ singular
  • cioarse
  • cioarsei
plural
  • cioarse
  • cioarselor
vocativ singular
plural
  • silabație: gioar-să
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gioarsă
  • gioarsa
plural
  • gioarse
  • gioarsele
genitiv-dativ singular
  • gioarse
  • gioarsei
plural
  • gioarse
  • gioarselor
vocativ singular
plural

cioarsă gioarsă

  • 1. învechit regional Unealtă cu tăișul uzat.
    surse: DEX '09 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Niște cioarse, de nici o treabă. La TDRG.
      surse: DLRLC
    • Prăjina căzînd... Muțului frînge cioarsa în teacă. BUDAI-DELEANU, Ț. 455.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Obiect de îmbrăcăminte uzat.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: