cioarec sm vz cioareci

cioareci smp [At: El VI, 235 / V: ~rec, ~rici, ~ric, ciorici sm / E: tc čaryk] 1 (Reg) Pantaloni țărănești strânși pe picior, din pănură sau din dimie, adesea împodobiți cu găitane. 2 (Rar) Pantaloni orășenești. 3 (Înv; reg) Ciorapi de dimie, subțiri și colorați, cu găitane, purtați de țărănci când e frig sau pentru a nu se înțepa în spini. 4 (Înv; reg) Jambiere. 5 (Înv) Stofă albă, groasă, de lână, din care se fac cioarecii.

cioaric sm vz cioareci

cioarici smp vz cioareci corectat(ă)

cioric² sm vz cioareci

ciorici² smp vz cioareci

CIOARECI s. m. pl. Pantaloni țărănești de lînă, de pănură sau de dimie. Udeala a pătruns prin opinci și s-a urcat pe cioareci. GALAN, Z. R. 74. Cioarecii strimți de aba, cămeșa lungă pînă aproape de genunchi... toată înfățișarea i se potrivea cu cumpătul mișcărilor. SLAVICI, N. I 136. Mihnea a-mbrăcat... cioareci albi, tiviți cu găitane de fir. ODOBESCU, S. I 71. – Pronunțat: cioa-.

cioareci pl. 1. nădragi țărănești foarte strâmți, din lână țesută în patru ițe și deci mai groși decât ițarii; 2. (Banat) ciorapi de dimie pentru femei. [Turc. ČARIK, încălțăminte de piele groasă: sensul intermediar e «ghetre», accepțiunea vorbei în macedo-româna (cf. fr. chausses, nădragi, lit. încălțăminte)].

cĭoárecĭ m. pl. (var. din turecĭ. V. tureac). Vest. Pantalonĭ țărăneștĭ strimțĭ de dimie. V. bernevecĭ, ceacșirĭ, poturĭ.

!cioarec s. m., pl. cioareci

cioareci s. m. pl.

cioareci s. m. pl.

cioareci

cioareci pl.

cioareci s. m. pl. – 1. Pantaloni tipici țărănești, din postav alb făcut în casă. – 2. În anumite regiuni, ciorapi de pînză sau postav purtați de femei iarna. – 3. Postav făcut în casă, stofă de lînă groasă. – Mr. cioaric „postav”; cioariți „ciorapi de pînză”. Origine necunoscută. Pare a fi același cuvînt ițari, prin intermediul unui der. *ițari(ci). Dacă această ipoteză este corectă, este vorba aproape sigur de un cuvînt din fondul tradițional. Explicațiile date pînă acum sînt insuficiente: din mag. szövedék „țesătură” (Cihac, II, 490); din tc. çarik „cizme orientale”, cf. ngr. τσαρούχια, alb. tšarihe (Șeineanu, II, 132; Meyer 439; Lokotsch 401); din mr. cioară „șireturi pentru picioare” (Capidan, Dacor., IV, 265); de la benevreci, contaminat cu bg. čoa (< tc. çohe) „stofă de lînă groasă” (Weigand, Jb., XVI, 222). – Der. ciorecar, s. m. (țăran, sătean).

cioareci s.m. pl. (pop.) 1. pantaloni țărănești din pănură albă și groasă de dimie; nădragi. 2. (reg.) ciorapi de dimie, subțiri și colorați, cu găitane, purtați de țărănci pe timp friguros; cioci, călțuni, buși, jambiere. 3. stofă albă, groasă, de lână; pănură albă, dimie, aba.

cioareci, s.m., pl. (reg.) Pantaloni de lână ce se poartă iarna: „Zină, oaie, zină, / Că din lâna ta / Cioareci noi mi-oi fa” (Memoria, 2001: 29). ■ (onom.) Cioarec, nume de familie în jud. Maram. – Cuv. autohton, din i.-e. *(s)keu- (Reichenkron, 1966); probabil cuv. autohton (NDU); din tc. čaryk (MDA).

cioareci, s.m., pl. – (reg.) Pantaloni de lână ce se poartă iarna: „Zină, oaie, zină, / Că din lâna ta / Cioareci noi mi-oi fa” (Memoria, 2001: 29). ♦ (onom.) Cioarec, nume de familie în Maramureș. – Et. nec. (DER, DEX); cuvânt autohton, din i.-e. *(s)keu- (Reichenkron, 1966); probabil cuv. autohton (NDU); din tc. čaryk (MDA).

cioareci, s.m., pl. – Pantaloni de lână ce se poartă iarna: „Zină, oaie, zină, / Că din lâna ta / Cioareci noi mi-oi fa” (Memoria 2001: 29). – Probabil cuv. autohton (NDU); Din tc. čaryk (MDA).