cinteză sf [At: NEGRUZZI, S. I, 96 / V: (reg) ~nciță, ~nciză, ~nchiță, ~nchiză, ~nghiță, ~eț sm, ~eță, ~ez sm, ~tiță, ~tiză, cimpiță, sfinteță / A și: cinteză / Pl: ~ze/ E: nct] 1 Mică pasăre cântătoare cu ciocul conic, scurt și tare, cu penajul cenușiu-albăstrui sau brun roșcat, având pe aripă o dungă albă (Fringilla caelebs) Si: cintezoi (1), cintezică (1), cintenetezoi (1), cintenezoi (1), penchi, penți. 2 (Orn; îs) ~-de-iarnă Specie de cinteză migratoare, cu partea posterioară a spatelui albă, cu o bandă transversală galben-roșcată peste aripi (Fringilla montifringilla) Si: (reg) cintiniță, ciță-împodobită, penci-pestriț, țintiță, pinț-pestriț. 3 (Orn; îs) ~-alpină Specie de cinteză cu coada retezată drept, care trăiește în munții înalți (Montifringilla nivalis) Si: (reg) cintezoi alpin, pasărea omătului. 4 (Orn; reg) Scatiu (Carduelis spinus). 5 (Reg) Horă în care jucătorii se țin de umeri.