cintaură sf [At: DELAVRANCEA, S. 265 / V: (înv) ~ulă, ~toare, ~torie, tin~ / P: ~ta-u~ / Pl: ~re / E: lat centaurium] (Bot; reg) Potroacă (Centaurium umbellatum).

cintaulă sf vz cintaură

cintoare sf vz cintaură

cintorie sf vz cintaură

cintaură (-re), s. f. – Varietate de albăstriță (Erythrea centaurium). – Var. țintaură, cintoare. Lat. centaurium (sec. XIX); a ajuns destul de comună, datorită folosirii ei în farmacie. Diculescu, Elementele, 483, crede că var. cintoare reproduce direct gr. ϰενταύριον, ceea ce pare foarte incert.