cineroman sn [At: DEX² / Pl: ~e / E: fr cinéroman] Roman¹ scris în vederea transpunerii lui cinematografice.

CINEROMAN s. n. 1. roman scris în vederea adaptării cinematografice. 2. roman sub formă de fotografii sau de desene care se succed, ori de colaje pe bandă. (< fr. ciné-roman)

cineroman s. n. (cinem.) Operă cinematografică bazată pe o operă literară ◊ „Intitularea (cine-roman după Eugen Barbu realizată de I.M.) se poate justifica prin aceea că scenariul este extras din romanul «Șoseaua Nordului».” Cont. 25 II 66 p. 6. ◊ „Un cine-roman de Eugen Barbu, care folosește o bogată informație de epocă în dorința de «a da autenticitate faptelor descrise».” R.l. 29 XII 75 p. 2 ◊ „[...] lipsește R.N., semnatar a trei cărți, unul dintre puținii care au abordat cine-romanul.” Săpt. 9 VI 78 p. 3; v. și 5 VII 74 p. 3, 22 VII 74 p. 2 (din fr. ciné-roman)

cineroman s. n., pl. cineromane

*cineroman s. n., pl. cineromane

cineroman s. n., pl. cineromane