cineradiografie sf [At: DEX² / P: ~di-o~ / Pl: ~ii / E: cine[matografie] + radiografie] Tehnică radiografică permițând efectuarea de imagini în mișcare.

CINERADIOGRAFIE s.f. Tehnică radiologică permițînd efectuarea de imagini în mișcare. [< cine¹- + radiografie].

CINERADIOGRAFIE s. f. tehnică radiologică cu imagini în mișcare. (< fr. cinéradiographie)

cineradiografie s. f. (sil. -di-o, fi-e), g.-d. art. cineradiografiei

CINE- „mișcare, animare, film; filmic”. ◊ gr. kineo, ein „a mișca” > fr. ciné- și kiné-, engl. kine-, germ. id. > rom. cine-. □ ~densigrafie (v. densi-, v. -grafie), s. f., metodă de investigație a inimii și a vaselor pulmonare; ~fil (v. -fil₁), adj., s. m. și f., (persoană) iubitoare de filme; ~filie (v. -filie₁), s. f., pasiune pentru filme; ~fluorografie (v. fluoro-, v. -grafie), s. f., radiocinematografie*; ~fob (v. -fob), s. m. și f., persoană care urăște filmele; ~radiografie (v. radio-, v. -grafie), s. f., tehnică radiografică, permițînd efectuarea de imagini în mișcare; ~scop (v. -scop), s. n., tub catodic utilizat pentru redarea imaginilor de televiziune; ~scopie (v. -scopie), s. f., metodă medicală de determinare a refracției oculare.