2 intrări

17 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CINEGÉTICĂ s.f. Arta vânătorii. [< fr. cynégétique].

CINEGÉTIC, -Ă, cinegetici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. De vânătoare, privitor la vânătoare; vânătoresc. 2. S. f. Arta vânătorii. – Din fr. cynégétique.

cinegétic, ~ă [At: GHICA, S. 285 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr cinégétique] (Liv) 1 a De vânătoare. 2 a Privitor la vânătoare Si: vănătoresc. 3 sf Arta vânătorii.

CINEGÉTIC, -Ă, cinegetici, -ce, adj., s. f. (Livr.) 1. Adj. De vânătoare, privitor la vânătoare; vânătoresc. 2. S. f. Arta vânătorii. – Din fr. cynégétique.

CINEGÉTIC, -Ă, cinegetici, -e, adj. (Livresc) De vînătoare, privitor la vînătoare; vînătoresc. De mult beam, în vederea ultimului d-tale succes cinegetic. CARAGIALE, O.VII 465. Tu vorbești, amice, cu un dispreț superb despre toate acele petreceri cinegetice, în care vînătortil n-are nevoie să umble pe jos. ODOBESCU, S. III 15. [Lupii și vulpile ucise formau] un fel de monument cinegetic, cam în forma fîntînilor moderne. GHICA, S. 285.

CINEGÉTIC, -Ă adj. (Liv.) De vânătoare, vânătoresc. [< fr. cynégétique, cf. gr. kynegetikos < kyon – câine, agein – a conduce].

CINEGÉTIC, -Ă I. adj. de vânătoare. II. s. f. știința și arta vânătorii. (< fr. cynégétique, it. cinegetico, gr. kynegetikos)

CINEGÉTIC ~că (~ci, ~ce) livr. Care ține de vânătoare; caracteristic vânătorii; vânătoresc. Artă ~că. /<fr. cinégétique

cinegetic a. privitor la vânat: tractat cinegetic.

*cinegétic, -ă adj. (vgr. kynegetikós). Vînătoresc, de vînătoare.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cinegétică s. f., g.-d. art. cinegéticii

cinegetic (livr.) adj. m., pl. cinegetici; f. cinegetică, pl. cinegetice

cinegetic adj. m., pl. cinegetici; f. cinegetică, pl. cinegetice

cinegétic adj. m., pl. cinegétici; f. sg. cinegétică, pl. cinegétice

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CINEGÉTIC adj. v. vânătoresc.

CINEGETIC adj. vînătoresc. (Trofeu ~.)

Intrare: cinegetică
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cinegetică
  • cinegetica
plural
genitiv-dativ singular
  • cinegetici
  • cinegeticii
plural
vocativ singular
plural
Intrare: cinegetic
cinegetic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cinegetic
  • cinegeticul
  • cinegeticu‑
  • cinegetică
  • cinegetica
plural
  • cinegetici
  • cinegeticii
  • cinegetice
  • cinegeticele
genitiv-dativ singular
  • cinegetic
  • cinegeticului
  • cinegetice
  • cinegeticei
plural
  • cinegetici
  • cinegeticilor
  • cinegetice
  • cinegeticelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cinegeticăsubstantiv feminin

  • 1. Arta vânătorii. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

cinegetic, cinegeticăadjectiv

  • 1. De vânătoare, privitor la vânătoare. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: vânătoresc
    • format_quote De mult beam, în vederea ultimului d-tale succes cinegetic. CARAGIALE, O.VII 465. DLRLC
    • format_quote Tu vorbești, amice, cu un dispreț superb despre toate acele petreceri cinegetice, în care vînătorul n-are nevoie să umble pe jos. ODOBESCU, S. III 15. DLRLC
    • format_quote [Lupii și vulpile ucise formau] un fel de monument cinegetic, cam în forma fîntînilor moderne. GHICA, S. 285. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.