cinefób, ~ă smf, a [At: DN³ / Pl: ~i, ~e / E: fr cinéphobe] 1-2 (Persoană) care urăște filmele.

CINEFÓB, -Ă s.m. și f. Cel care urăște filmele. [< fr. cinéphobe].

CINEFÓB, -Ă s. m. f. cel care urăște filmele. (< fr. cinéphobe)

cinefób s. m., pl. cinefóbi

CINE- „mișcare, animare, film; filmic”. ◊ gr. kineo, ein „a mișca” > fr. ciné- și kiné-, engl. kine-, germ. id. > rom. cine-. □ ~densigrafie (v. densi-, v. -grafie), s. f., metodă de investigație a inimii și a vaselor pulmonare; ~fil (v. -fil₁), adj., s. m. și f., (persoană) iubitoare de filme; ~filie (v. -filie₁), s. f., pasiune pentru filme; ~fluorografie (v. fluoro-, v. -grafie), s. f., radiocinematografie*; ~fob (v. -fob), s. m. și f., persoană care urăște filmele; ~radiografie (v. radio-, v. -grafie), s. f., tehnică radiografică, permițînd efectuarea de imagini în mișcare; ~scop (v. -scop), s. n., tub catodic utilizat pentru redarea imaginilor de televiziune; ~scopie (v. -scopie), s. f., metodă medicală de determinare a refracției oculare.