fiind-că conj. (fiind, d. sînt și că). Din cauză că: mă duc fiind-că am treabă; fiind-că am treabă, mă duc. – Ferește-te de a zice: dar, cum (fr. comme) nu era acasă, am plecat. Zi: dar, fiind-că nu era acasă, am plecat. – Și cinderă că (Trans.) și cindură că (Mold.), derivat din fiind-că și pintru-că. Pop. fincă.