CINCIZECIME, cincizecimi, s. f. 1. A cincizecea parte dintr-un întreg împărțit în părți egale. 2. Evenimentul și sărbătoarea Pogorârii Duhului Sfânt, la 50 de zile după Învierea lui Hristos, peste apostolii și cei dintâi ucenici creștini, marcând nașterea Bisericii. 3. Una dintre cele trei mari sărbători la evrei, socotită drept ziua când Dumnezeu i-a dat lui Moise Legea. – Cincizeci + suf. -ime.

cincizecime [At: HASDEU, I. C. 27 / V: cinzecime / Pl: ~mi / E: cincizeci + -ime] 1 n A cincizecea parte dintr-un întreg. 2 sf (Pop; îcr; îs) ~mea luminată Perioada dintre Paște și Rusalii.

cinzecime sf vz cincizecime

cincizecime [(în tempo rapid) cinci pron. čin] (desp. cinci-) s. f., g.-d. art. cincizecimii; pl. cincizecimi

cincizecime (cinci-) [cinci pron. în tempo rapid cin] s. f., g.-d. art. cincizecimii, pl. cincizecimi

cincizecime num. (sil. cinci-) [cinci- pron. cin- în tempo rapid]

+Cincizecimea (sărbătoare) [(în tempo rapid) Cinci pron. čin] (desp. Cinci-) s. propriu f. art., neart. Cincizecime (de ~), g.-d. art. Cincizecimii

Cincizecime 1. (La evrei) Sărbătoare care avea loc la 50 de zile după Paștile evreiesc, numită și Sărbătoarea săptămânilor sau a secerișului (adică la 6 săptămâni, timpul cât dura secerișul). Cincizecimea amintește și ziua când Dumnezeu a dat tablele Legii prin Moise. 2. (La creștini) Praznic împărătesc cu dată schimbătoare, care are loc la 50 de zile după Învierea Domnului (duminica a opta după Paști), când se sărbătorește pogorârea Sfântului Duh peste apostoli; Duminica pogorârii Sfântului Duh; Rusaliile.

CINCIZECÍME (< cinci + zece) s. f. 1. Evenimentul și sărbătoarea pogorârii Duhului Sfânt, la 50 de zile după învierea lui Hristos, peste apostoli și cei dintâi ucenici creștini, marcând nașterea Bisericii; Rusalii, Pogorârea Duhului Sfânt. 2. Una din cele trei mari sărbători ale pelerinajului, la evrei, socotită ca ziua când Dumnezeu i-a dat lui Moise „Legea”.