14 definiții pentru cinie
din care- explicative (8)
- relaționale (2)
- etimologice (2)
- specializate (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
cinie1 sf [At: PRAV. 220 / V: (suspect) cinaie / Pl: ~ii / E: vsl чиник] 1 (Reg) Unealtă. 2 (Pop) Cursă de prins șoareci Si: capcană. 3 (Reg; lpl) Fuștel (la războiul de țesut). 4 (Reg; lpl) Cinac1. 5 (Înv) Făcătură.
cinie2 sf [At: M. COSTIN. ap. LET. I, 283/23 / Pl: ~ii / E: tc čini] (Înv) 1 Porțelan. 2 (Pex) Decorații de faianță.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CINIE1 s. f. 1. (Mold.) Unealtă. A: Cîndu să vor găsi scări, pre unde s-au suit, sau alte cinii (m e ș t e ș u g u r i MUNT.) carele slujesc la descuiat. PRAV. Și adusă Esop vulturii și copii<i> cu toate ciniile. E 1779, 18v; cf. DOSOFTEI, VS; CANTEMIR, IST.; CANTEMIR, HR. // B: Fieștecare vînător își gătește sculele și ciniile meșteșugului său. ANTIM. 2. (ȚR) Făcătură, vrajă. Neprelestitul acesta. . . gonind cinia dracului, ieși nevătămat. MINEIUL 1776. Etimologie: sl. činije (1); scr. čini (2). Cf. sir; boboană, bobonoșag.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CINIE2 s. f. (Mold.) Decorațiune de faianță. Au făcut. . . curțile ceale domnești. . . casele cele cu cinii, grădini, grajduri. M. COSTIN ; cf. PSEUDO- E. KOGĂLNICEANU. Etimologie: tc. çini.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
1) ciníe f. (pol. czyn, unealtă, naczynie, vas, unealtă. V, cin 1). Vechĭ. Unealtă, instrument: astrolav, cinie de aramă saŭ de lemn, în carile drumul stelelor se arată (Cant. Ist. 8), toate ciniile și măestriile cele de muncĭ (Dos. V. S. Sept. 3), toate ciniile țesutuluĭ (Zviera, Pov. 222). Azĭ. Munt. Capcană: prins ca un șoarece’n cinie (Ghir. Grăn.), rămăsese (o ștĭucă) prinsă’n cinie (Chir. VR., 1913, 7-8, 51). Fig. Vechĭ. Uneltire, cursă: cinia draculuĭ. V. organ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
2) ciníe f. (turc. čini, porțelan, faĭanță, ceașcă mare, geam colorat, d. čin, China; ngr. tsini, porțelan, alb. čeni, čini, farfurie, sîrb. činija, castron. V. sinie. Vechĭ. Porțelan: talgere de cinie (Șăĭn.). Cărămidă de porțelan de pardosit orĭ de ornat o fațadă: casele cele cu ciniĭ (Let. 1, 310. V. Bogrea, AIIN 1, 310). Serbia. Farfurie.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
cinaie sf vz cinie
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ciniele sfp [At: T. PAPAHAGI, M. 122 / P: ~ni-e~ / E: cinie1 + -ele] 1-10 (Pop; șhp) Cinie1 (1-5).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CINIE s. v. faianță, instrument, porțelan, sculă, unealtă, ustensilă.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cinie s. v. FAIANȚĂ. INSTRUMENT. PORȚELAN. SCULĂ. UNEALTĂ. USTENSILĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
cinie (cinii), s. f. – 1. Instrument, unealtă, sculă. – 2. Farmec, vrajă. Sl. činije „aranjare”, de la činiti „a fabrica” (DAR), cf. pol. czyn „unealtă”. Mai puțin probabilă der. propusă de Conev 66, din sl. čininie. Der. cinac, s. n. (unelte, scule); ciniele, s. f. pl. (unelte, scule); cinioară, s. f. (unealtă de pescuit); încinia, vb. (Trans., a înșeua).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cinie (cinii), s. f. – (Înv.) Porțelan (de China). Tc. çini „porțelan” de la çin „China” (Șeineanu, II, 128; Meyer 446; Tagliviani, Arch. rom., XVI, 355); cf. alb. tśëni, bg., sb. činija: Cf. Bogrea, Anuarul Inst. de Istorie națională, Cluj, I, (1921), p. 310.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
cinie, cinii, s. f. (reg.) Instrument, unealtă; în context, piesă de harnașament: „Și din cele lumninele / Făcu la murg ciniele” (Papahagi, 1925: 276). – Din ucr. čin (Papahagi); din sl. činije „aranjare”, de la činiti „a fabrica” (DAR, MDA); cf. pol. czyn „unealtă” (DER).
- sursa: DRAM 2021 (2021)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cinie, cinii, s. f. – (reg.) Instrument, unealtă; în context, harnașament: „Și din cele lumninele / Făcu la murg ciniele” (Papahagi, 1925: 276; Botiza). – Din ucr. čin (Papahagi); din sl. činije „aranjare”, de la činiti „a fabrica” (DAR, MDA); cf. pol. czyn „unealtă” (DER).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
substantiv feminin (F134) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |