cimpit², ~ă a [At: DONICI, F. II, 27 / V: cinchit, ciumpit, ciunchit / Pl: ~iți, ~e / E: cimpi] 1 (D. animale și oameni) Ghemuit². 2 (D. oameni) Așezat pe vine. 3 (D. oameni) Așezat turcește. 4 (Pex; d. animale) Pitulat².

cimpit¹ sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: cimpi] 1-4 Cimpire (1-4).

chinchit, ~ă a vz cimpit

cimpi vr [At: ANON. CAR. / V: ~mti, cinchi, cincui, citimpi, ciunchi / Pzi: ~pesc / E: vsl кенпити] (Reg) 1 (D. animale și oameni) A se ghemui. 2 (D. oameni) A se așeza pe vine. 3 (D. oameni) A se așeza turcește. 4 (Pex; d. animale) A se pitula.

cimti v vz cimpi

cinchi¹ v vz cimpi

cinchit, ~ă a vz cimpit²

ciumpi v vz cimpi

ciumpit, ~ă a vz cimpit²

ciunchi v vz cimpi

ciunchit, ~ă a vz cimpit²

cimpì v. Mold. a se ghemui, a se stârci. [Cf. ciump].

chincésc, V. cimpesc.

cimpésc (Ban.) și (est) cinchésc și chincésc (mă) v. refl. (vsl. čempiti, pol. czupić, id. V. ocimpesc). Mă pitulez, mă stîrcesc, mă ghemuĭesc, mă pun pe vine: se cinchiră la pămînt (Sadov. VR. 1911, 3, 331). – Și cĭunchesc și înc-; și chicesc (Lung. Univ. 16 Dec. 1929, 3, 8). V. cĭucesc 1.

cinchésc, V. cimpesc.

cĭunchésc, V. cimpesc.

încinchésc, V. cimpesc.

!cimpi (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă cimpesc, 3 sg. se cimpește, imperf. 1 sg. mă cimpeam; conj. prez. 1 sg. să mă cimpesc, 3 să se cimpească; imper. 2 sg. afirm. cimpește-te; ger. cimpindu-mă

cimpi (-pesc, -it), vb. – A se ghemui, a se încolăci. – Var. cinchi, chi(u)nci, ciumpi. Sl. *čępiti (Cihac, II, 52; Byhan 308); cf. pol. czupić. Cf. ciumpi.

cimpi, cimpesc, vb. IV refl. (pop.; despre oameni și animale) a se strânge ghemuindu-se, a se chirci, a se stârci, a se ghemui.