4 intrări

54 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CIMENTARE1, cimentări, s. f. Acțiunea de a (se) cimenta.V. cimenta.

cimentare sf [At: GHICA, S. 647 / V: cem~, țem~, țim~ / Pl: ~tări / E: cimenta] 1-7 Întărire cu ciment (1, 3-8) Si: cimentat1, cimentuire, cimentuit1. 8 (Fig) Consolidare.

CIMENTARE, cimentări, s. f. Acțiunea de a (se) cimenta.V. cimenta.

CIMENTARE, cimentări, s. f. 1. Acțiunea de a cimenta (1). 2. Fig. întărire, consolidare. Sindicatele de salariați agricoli joacă un rol important în cimentarea alianței dintre clasa muncitoare și țărănimea muncitoare. REZ. HOT. I 50. Cimentarea și adîncirea colaborării între popoare exprimă conștiința crescîndă a intereselor lor comune. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2723.

CIMENTARE s.f. Acțiunea de a (se) cimenta și rezultatul ei. [< cimenta].

CEMENTA, cementez, vb. I. Tranz. 1. A trata termochimic oțelurile moi sau aliate, introducând carbon, crom, azot etc. în stratul lor superficial, pentru a obține un strat dur cu mare rezistență la uzură. 2. (Med.) A obtura canalul unui dinte cu cement. 3. (Med.) A fixa cu cement protezele pe dinți. [Var.: cimenta vb. I] – Din fr. cémenter.

CEMENTARE, cementări, s. f. Acțiunea de a cementa. [Var.: cimentare vb. I] – V. cementa.

CIMENTA1, cimentez, vb. I. Tranz. A lega, a consolida cu ciment. ♦ Tranz. și refl. Fig. A face să fie sau a deveni solid; a (se) consolida. – Din ciment. Cf. fr. cimenter.

cementa vt [At: DN3 / Pzi: ~tez / E: fr cémenter] 1 A trata termochimic oțelurile moi sau aliate cu carbon, crom, azot etc., pentru a obține un strat superficial dur, cu mare rezistență la uzură. 2 (Med) A obtura canalul unui dinte cu cement (2). 3 (Med) A fixa cu cement (2) protezele pe dinți.

cementare sf [At: DN3 / Pl: ~tări / E: cementa] 1 Tratare termochimică a oțelurilor pentru a obține un strat superficial dur, cu mare rezistență la uzură Si: cementat1 (1), cementație (1). 2 (Med) Obturare a canalului unui dinte Si: cementat1 (2), cementație (2). 3 (Med) Fixare a protezelor dentare Si: cementat1, cementație (3).

cimenta [At: G. M. ZAMFIRESCU, Sf. M. N. 206 / V: cem~, țem~, țim~ / Pzi: ~tez / E: ciment] 1-7 vt A întări cu ciment (1, 3-8) Si: a cimentui (1-7). 8-9 vtr (Fig) A (se) consolida.

CEMENTA, cementez, vb. I. Tranz. 1. A trata termochimic oțelurile moi sau aliate, introducând carbon, crom, azot etc. în stratul lor superficial, pentru a obține un strat dur cu mare rezistentă la uzură. 2. (Med.) A obtura canalul unui dinte cu cement. 3. (Med.) A fixa cu cement protezele pe dinți. – Din fr. cémenter.

CEMENTARE, cementări, s. f. Acțiunea de a cementa.V. cementa.

CIMENTA, cimentez, vb. I. Tranz. A lega, a consolida cu ciment. ♦ Tranz. și refl. Fig. A face să fie sau a deveni solid; a (se) consolida. – Din ciment. Cf. fr. cimenter.

CIMENTA, cimentez, vb. I. Tranz. 1. A lega ce ciment. De la suprafața pămîntului în jos, pereții [fîntînii] erau zidiți în piatră puternic cimentată. MIHALE. O.511. Linia de închidere a celor două jgheaburi era cimentată. GALACTION, O. I 120. 2. Fig. A face ca ceva să fie solid, indistructibil; a întări, a consolida (o prietenie, o alianță etc.). Aplicînd cu fermitate linia partidului în chestiunea națională, cimentăm și mai bine unitatea politică și morală a poporului muncitor. REZ. HOT. I 29. Oamenii muncii din Republica Populară Romînă sînt pătrunși de hotărîrea neclintită de a fi și pe viitor credincioși cauzei lui Lenin și Stalin, de a st strînge și mai mulț în jurul steagului partiduluisteagul lui Lenin și Stalin -, de a cimenta și mai mult prietenie veșnică, de nezdruncinat cu marea Uniune Sovietică. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 7. Clasa muncitoare și partidul ei internaționalist constituie forța care cimentează aceste națiuni noi. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 158, 7/3. ◊ Refl. Se cimentează necontenit unitatea politico-morală a întregului popor muncitor, sub steagul partidului. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2645.

CEMENTA, cementez, vb. I. Tranz. A trata termochimic oțelurile moi sau aliate, introducînd, prin difuziune, carbon în stratul superficial, pentru a obține un strat dur cu mare rezistentă la uzură. – Fr. cémenter.

CEMENTARE, cementări, s. f. Acțiunea de a cementa.

CEMENTA vb. I. tr. A supune un metal unei transformări chimice prin încălzirea lui puternică în prezența unor materii (mai ales a carbonului) cu care se combină. [< fr. cémenter].

CEMENTARE Acțiunea de a cementa; cementație. [< cementa].

CIMENTA vb. I. tr., refl. A (se) întări, a (se) lega (cu ciment). ♦ A injecta sub presiune în pămînt, în roci, în materiale de construcție etc. o suspensie de ciment pentru consolidarea și impermeabilizarea acestora; (p. ext.) a (se) consolida cu ciment. ♦ (Fig.) A (se) lega, a (se) uni indestructibil, tare; a (se) consolida. [Cf. it. cimentare, fr. cimenter].

CEMENTA vb. tr. 1. a supune unele piese din oțel moale unui tratament termochimic, prin introducerea de carbon, crom, azot, aluminiu etc. în stratul superficial al acestora. 2. a obtura canalul unui dinte cu cement. 3. a fixa cu cement protezele pe dinți. (< fr. cémenter)

CIMENTA vb. tr., refl. 1. a (se) întări (cu ciment). ◊ a injecta sub presiune o suspensie de ciment în pământ, în roci, în materiale de construcție etc. pentru consolidare. 2. (fig.) a (se) lega, a (se) uni indestructibil; a (se) consolida. (< fr. cimenter)

A CEMENTA ~ez tranz. (piese de oțel) A trata termochimic, introducând în stratul de la suprafață anumite elemente (crom, carbon etc.), pentru a mări rezistența și durabilitatea. /<fr. cémenter

A CIMENTA ~ez tranz. 1) A acoperi cu un strat de mortar (pentru a lega trainic, pentru a face durabil etc.). ~ o construcție. 2) fig. A face să se cimenteze. /Din ciment

A SE CIMENTA se ~ea intranz. A se uni mai strâns; a deveni durabil; a se întări; a se consolida. Colectivul s-a cimentat. /Din. ciment

cimentà V. 1. a da cu ciment; 2. fig. a uni trainic, a întări: a cimenta amiciția.

*cimentéz v. tr. (fr. cimenter). Unesc cu ciment. Fig. Întăresc: a cimenta pacea.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cimentare (consolidare cu ciment) s. f., g.-d. art. cimentării; pl. cimentări

cimentare1 (consolidare cu ciment) s. f., g.-d. art. cimentării; pl. cimentări

cimentare2 (tratarea dinților) v. cementare2

cimentare s. f., g.-d. art. cimentării; pl. cimentări

!cementa (a ~) (a trata dinții/oțelul) vb., ind. prez. 1 sg. cementez, 3 cementea; conj. prez. 1 sg. să cementez, 3 să cementeze

!cementare (tratarea dinților/oțelului) s. f., g.-d. art. cementării; pl. cementări corectat(ă)

cimenta (a ~) (a consolida cu ciment) vb., ind. prez. 1 sg. cimentez, 3 cimentea; conj. prez. 1 sg. să cimentez, 3 să cimenteze

cementa1 (a ~) (a trata oțelul) vb., ind. prez. 3 cementea

!cementa2/cimenta (a ~) (a trata dinții) vb., ind. prez. cementează/cimentea

!cementare2/cimentare2 (tratarea dinților) s. f., g.-d. art. cementării/cimentării; pl. cementări/cimentări

cementare1 (tratarea oțelului) s. f., g.-d. art. cementării, pl. cementări

cimenta1 (a ~) (a consolida cu ciment) vb., ind. prez. 3 cimentea

cimenta2 (a ~) (a trata dinții) v. cementa2

cementa (met.) vb., ind. prez. 1 sg. cementez, 3 sg. și pl. cementea

cementare (met.) s. f., g.-d. art. cementării; pl. cementări

cimenta vb., ind. prez. 1 sg. cimentez, 3 sg. și pl. cimentea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CIMENTARE s. v. consolidare, întărire, strângere.

cimentare s. v. CONSOLIDARE. ÎNTĂRIRE. STRÎNGERE.

CIMENTA vb. v. consolida, întări, strânge.

cimenta vb. v. CONSOLIDA. ÎNTĂRI. STRÎNGE.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cimentare, zonă de ~, (engl. = cimentation, ~ zone) → alterare.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CIMENTÁRE (< fr.) s. f. Injectare sub presiune a unei suspensii de ciment în pămînt, în materiale de construcții fisurate sau roci dezagregate ori fisurate pentru consolidarea sau impermeabilizarea acestora. ♦ Cimentarea rocilor = consolidarea rocilor prin pătrunderea unui liant în golurile și fisurile acestora, în mod natural în zăcămînt sau artificial prin injectarea unui mortar de ciment prin găuri de sondă.

CEMENTARE (< fr.) s. f. 1. Tratament termochimic de saturație prin difuzie de carbon, crom, azot, aluminiu a stratului superficial al unui material metalic, pentru a-i mări duritatea și rezistența la uzură. 2. Operație a procesului hidrometalurgic de extragere din soluții a unor metale (cupru, zinc, aur, argint etc.) prin tratare cu metale mai electronegative. 3. (GEOL.) C. hidrotermală = umplere a crăpăturilor și a porilor din roci cu substanțe minerale variate depuse din soluții reziduale, alcaline, provenite din diferențierea magmelor. Rezultatul c.h. sînt filoanele și zăcămintele de impregnație produse prin mineralizația porilor din roci.

Intrare: cimentare
cimentare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cimentare
  • cimentarea
plural
  • cimentări
  • cimentările
genitiv-dativ singular
  • cimentări
  • cimentării
plural
  • cimentări
  • cimentărilor
vocativ singular
plural
Intrare: cementa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOOM 3
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cementa
  • cementare
  • cementat
  • cementatu‑
  • cementând
  • cementându‑
singular plural
  • cementea
  • cementați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cementez
(să)
  • cementez
  • cementam
  • cementai
  • cementasem
a II-a (tu)
  • cementezi
(să)
  • cementezi
  • cementai
  • cementași
  • cementaseși
a III-a (el, ea)
  • cementea
(să)
  • cementeze
  • cementa
  • cementă
  • cementase
plural I (noi)
  • cementăm
(să)
  • cementăm
  • cementam
  • cementarăm
  • cementaserăm
  • cementasem
a II-a (voi)
  • cementați
(să)
  • cementați
  • cementați
  • cementarăți
  • cementaserăți
  • cementaseți
a III-a (ei, ele)
  • cementea
(să)
  • cementeze
  • cementau
  • cementa
  • cementaseră
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cimenta
  • cimentare
  • cimentat
  • cimentatu‑
  • cimentând
  • cimentându‑
singular plural
  • cimentea
  • cimentați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cimentez
(să)
  • cimentez
  • cimentam
  • cimentai
  • cimentasem
a II-a (tu)
  • cimentezi
(să)
  • cimentezi
  • cimentai
  • cimentași
  • cimentaseși
a III-a (el, ea)
  • cimentea
(să)
  • cimenteze
  • cimenta
  • cimentă
  • cimentase
plural I (noi)
  • cimentăm
(să)
  • cimentăm
  • cimentam
  • cimentarăm
  • cimentaserăm
  • cimentasem
a II-a (voi)
  • cimentați
(să)
  • cimentați
  • cimentați
  • cimentarăți
  • cimentaserăți
  • cimentaseți
a III-a (ei, ele)
  • cimentea
(să)
  • cimenteze
  • cimentau
  • cimenta
  • cimentaseră
Intrare: cementare
cementare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cementare
  • cementarea
plural
  • cementări
  • cementările
genitiv-dativ singular
  • cementări
  • cementării
plural
  • cementări
  • cementărilor
vocativ singular
plural
cimentare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cimentare
  • cimentarea
plural
  • cimentări
  • cimentările
genitiv-dativ singular
  • cimentări
  • cimentării
plural
  • cimentări
  • cimentărilor
vocativ singular
plural
Intrare: cimenta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cimenta
  • cimentare
  • cimentat
  • cimentatu‑
  • cimentând
  • cimentându‑
singular plural
  • cimentea
  • cimentați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cimentez
(să)
  • cimentez
  • cimentam
  • cimentai
  • cimentasem
a II-a (tu)
  • cimentezi
(să)
  • cimentezi
  • cimentai
  • cimentași
  • cimentaseși
a III-a (el, ea)
  • cimentea
(să)
  • cimenteze
  • cimenta
  • cimentă
  • cimentase
plural I (noi)
  • cimentăm
(să)
  • cimentăm
  • cimentam
  • cimentarăm
  • cimentaserăm
  • cimentasem
a II-a (voi)
  • cimentați
(să)
  • cimentați
  • cimentați
  • cimentarăți
  • cimentaserăți
  • cimentaseți
a III-a (ei, ele)
  • cimentea
(să)
  • cimenteze
  • cimentau
  • cimenta
  • cimentaseră
țementa
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țimenta
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cimentare, cimentărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) cimenta. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. figurat Consolidare, strângere, întărire. DLRLC
    • format_quote Sindicatele de salariați agricoli joacă un rol important în cimentarea alianței dintre clasa muncitoare și țărănimea muncitoare. REZ. HOT. I 50. DLRLC
    • format_quote Cimentarea și adîncirea colaborării între popoare exprimă conștiința crescîndă a intereselor lor comune. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2723. DLRLC
etimologie:
  • vezi cimenta DEX '09 DEX '98 DN

cementa, cementezverb

  • 1. A trata termochimic oțelurile moi sau aliate, introducând carbon, crom, azot etc. în stratul lor superficial, pentru a obține un strat dur cu mare rezistență la uzură. DEX '09 DLRM NODEX
    • diferențiere A supune un metal unei transformări chimice prin încălzirea lui puternică în prezența unor materii (mai ales a carbonului) cu care se combină. DN
  • 2. medicină A obtura canalul unui dinte cu cement. DEX '09 DEX '98 MDN '00
  • 3. medicină A fixa cu cement protezele pe dinți. DEX '09 DEX '98 MDN '00
etimologie:

cementare, cementărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a cementa. DEX '09 DEX '98 DLRM DN
    sinonime: cementație
etimologie:
  • vezi cementa DEX '09 DEX '98 DN

cimenta, cimentezverb

  • 1. A lega, a consolida cu ciment. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote De la suprafața pămîntului în jos, pereții [fântânii] erau zidiți în piatră puternic cimentată. MIHALE. O.511. DLRLC
    • format_quote Linia de închidere a celor două jgheaburi era cimentată. GALACTION, O. I 120. DLRLC
    • diferențiere A acoperi cu un strat de mortar (pentru a lega trainic, pentru a face durabil etc.). NODEX
    • 1.1. A injecta sub presiune în pământ, în roci, în materiale de construcție etc. o suspensie de ciment pentru consolidarea și impermeabilizarea acestora. DN
    • 1.2. reflexiv figurat A face să fie sau a deveni solid; a (se) consolida. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN NODEX
      • format_quote Aplicând cu fermitate linia partidului în chestiunea națională, cimentăm și mai bine unitatea politică și morală a poporului muncitor. REZ. HOT. I 29. DLRLC
      • format_quote Oamenii muncii din Republica Populară Romînă sînt pătrunși de hotărârea neclintită de a fi și pe viitor credincioși cauzei lui Lenin și Stalin, de a se strînge și mai mulț în jurul steagului partidului – steagul lui Lenin și Stalin -, de a cimenta și mai mult prietenia veșnică, de nezdruncinat cu marea Uniune Sovietică. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 7. DLRLC
      • format_quote Clasa muncitoare și partidul ei internaționalist constituie forța care cimentează aceste națiuni noi. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 158, 7/3. DLRLC
      • format_quote reflexiv Se cimentează necontenit unitatea politico-morală a întregului popor muncitor, sub steagul partidului. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2645. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.